Răsună-n mintea mea două cuvinte
Și inima-mi se-mbracă în veșminte
De dragoste cu țesături de stele infinite,
Răsună-n mine cerurile sfinte,

Se spulberă tristețea dintr-o minte
Și sufletul înnoadă legăminte
De iubire, cu bucurii pe chip nemărginite,
Când dragostea își face zăcăminte

În gând de om iubit de un Părinte,
Ce-n inimi construiește așezăminte,
Și trupul meu tresare-n simțăminte
Când glasul Tău îmi spune: “Te iubesc!”.

Răsar în colț de rai lumini,
Făclii aprinse pe pământ,
O rugă se înalță printre spini,
E glasul sufletului frânt,

Răsar şi lacrimi pe obraz,
Se scurg năvală suferinți,
Oh Doamne, ia al meu necaz,
Te chem şi azi cu rugi fierbinți,

Răsar în colț de guri şi zâmbete,
Îți cântă primăvara-n chip de om,
Necaz dispare-n glas de râsete
Şi lăcrămioare cresc la umbra unui pom,

Răsar în cer şi pe pământ
Speranțe calde şi nădejdi pierdute
Izbândă-mi dai când sufli un cuvânt
Şi mâna Îți întinzi ca să-mi ajute.


“Cheamă-Mă în ziua necazului,
şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”
Psalmul 50:15

Ca un crin din văi răsare dulce azi femeia sfântă,
De-un miros plăcut şi tare din psaltiri ne-ncântă,
Flori de crin pe chipul ei, flori de crin în mână,
Flori de crin fără temei, flori de crin adună,

Ca un crin în jur la spini se ridică ea din vale,
Dulce azi femeia sfântă, biruind pe cale,
Flori de crin pe chipul ei, chip de sfântă viață,
Lacrimi curg din ochii ei, crini are pe față,

Ca un crin, o floare albă, dulce şi strălucitoare,
Înfloreşte azi femeia pură şi biruitoare,
Flori de crin pe chipul ei, înger în lumină,
Rugăciuni în casa ei chipu-i însenină.


“Ca un crin în mijlocul spinilor,
aşa este iubita mea între fete.”
Cântarea Cântărilor 2:2

Susur blând, lin și subțire,
Bucurii neîntâlnite,
Peste-a inimii simțire
Se revarsă infinite,

Susur lin de ape curgătoare,
Bucurii ascunse-n șoapte,
Nor în inimi călătoare,
Stâlp de foc în noapte,

Susur blând, lin și subțire,
Bucurii în trunchi de pom,
Inimi calde și sfințire
Pe un chip de om.

Semănător al dragostei din cer,
Al păcii, însuflețirii, luminii din eter,
Semănător al vieții, al vântului ce-adie,
Al bucuriei ce răsfrânge o caldă melodie,  

Presară peste ființa-mi sămânță de iubire
Și plină-mi fie inima de dragoste-n simțire,
Presară din viața-Ți și-a cerului mărire
Iubire, bunătate, cu zâmbet în unire,

Să fiu pumn de țărână de Tine binecuvântat
Cu îngeri mii din ceruri să-Ți cânt neîncetat,
Să fiu un snop în Mâna-Ți ancorat,
Să secer veselie și dragoste-n cântat.

Mă gândesc Isus la al Tău Cuvânt,
Iar inima-mi se-mbracă cu al Tău veșmânt,
Tu-mi ești un adăpost în zile-ntunecoase,
Din negură răsfrângi săgeți luminoase

Ce trupul îmi străpung cu bunătăți divine
Și sufletu-mi se-așază domol lângă Tine,
În gând îmi pătrunzi cu șoapte blânde,
De Tine m-ating cu mâini tremurânde,

Mă gândesc, Isus, la glasul Tău dulce
Și cerul întreg slavă Îți aduce,
Mă gândesc, Isus, la gloria-Ți măreață,
La vântul ce împrăștie fulgii de gheață,

Din inimi mohorâte, speranțe rănite,
Renaști o făclie-n ființe neprihănite
Și cerul îl aduci aproape de mine,
În inima pustie dorești să-Ți faci cămine,

Mă gândesc la stânca ce nu o pot ajunge,
La bunătatea Ta ce viață îmi aduce,
Un adăpost îmi ești, un turn de scăpare,
O veșnică făclie ce arde ca un soare,

Pământul încălzește cu raze fierbinți,
Necazul topește din inimi de sfinți
Şi iarna îngheață cu frigu-i natura,
Dar focu-Ți dezgheață cu grijă făptura.

Cu chip plin de zâmbet
Și stele mănunchi,
Cu dragoste-n râset
Și flori pe genunchi,
 
Copil din poveste
Înalță o rugă
Și orice tristețe
Din lume alungă,
 
Visează și cântă
În rând cu natura,
Dansează, se-avântă,
Spre cer cu făptura-i
 
Puternică, firavă,
Un dulce amestec,
Și-n mica dumbravă
E-un cânt de poveste,
 
De leagăn, visător,
De dragoste vie,
De rugă, de dor,
De slavă și mărire,
 
Ce lume minunată
Se vede printre stele,
E-o lume imaginată
De scumpe cuvințele,
 
O lume cu rubine,
Crenguțe cu-albe flori,
Cu zile tot senine
Și viață în culori,
 
Ce caldă e natura
Cu bucurie-n suflet,
Ce fericită-i mura
Și spinu-i tot un zâmbet,
 
Ce chip de înger
Pe-o față de copil,
Ce dulce mister
Puternic și sensibil,
 
Copil din poveste
Cu lume ca-n vis,
Ne cântă de dragoste
Din micul paradis,
 
Ascultă și-nvață
Și cântă cu el,
Fii plin de viață,
Dar blând ca un miel,
 
Vezi lumea întreagă
Prin ochi de copil
Și-n suflet te roagă
Să fii tot umil,
 
Să cânți cu-a-tale buze
Doar despre Rege
Și printre uscate frunze
Tu pașii ți-i alege,
 
Să mergi înspre țintă
Cu flori pe chip mereu,
Și a ta inimă să cânte
Doar despre Dumnezeu,
 
Să vezi o lume tainică
Cum nu ai mai văzut,
Va fi o lume veșnică
Ca-n visul nevăzut,
 
O lume clară de cristal,
Cu îngeri pe cărare,
O lume ca un ideal
Din operele literare,
 
Oh, ce minune mare
Să ai un trup fragil
Și-n inimă splendoare,
Credință de copil.

E pace în inimi, pe drumuri, în case,
Lumini calde-n suflet şi şoapte duioase,
O muzică lină şi îngeri în zbor
Zburdalnic se-avântă spre cer, către nori,

Și cântă văzduhul, se-nchină Pământul,
Iar neaua din cer așterne-n gând cântul,
În ieslea umilă se naște un Rege
Să spele a lumii fărădelege,

E Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,
E ceea ce-n viață aduce culoare,
E pace, iubire, bucurie deplină,
Iar stele pe cer Lui se închină,

Părinte al veșniciilor și Domn al păcii
Ne umple cu harul divinității,
Și-o bucurie pură din ceruri născută,
În inimi și-n suflet se face văzută,

Se-aud muzici pe drumuri, în case,
Pe munți şi câmpii, în văi şi în vase,
Sunt glasuri cereşti şi armonii divine
Zburdalnic aleargă din cer către mine

Și-mi spun despre Rege, de dragostea Lui,
De pacea ce curge din inima Tatălui,
De Fiul Său drag ce-n lume-a venit
Pentru mine și tine, atât ne-a iubit,

Ce Domn minunat, ce zi de sărbătoare,
O iesle umilă și-o veșnică cântare,
Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte,
Iar cei plăcuți Lui de bucurie tresalte,

Să-L laude toți îngerii, să-L laude oștirea,
Stele luminoase, pâmânt, adâncimea,
Foc, grindină, zăpadă și ceață,
Vânturi năprasnice, tot ce-are viață,

E bucurie în inimi, pe drumuri, în case,
Iar îngeri în zbor străbat culmi voioase,
Se bucură cerul, apusul, chiar vântul
Zburdalnic zâmbeşte cutreierând Pământul.

“… toate strigă de bucurie și cântă.” Psalmul 65:13b

Mi-e inima plină de miresme calde,
Împodobită cu flori suave și smaralde,
Mi-e inima plină de gânduri, frăgezimi,
Împodobită cu armonii cerești, cu lumini,

Mi-e inima plină de gingășie, har divin,
Împodobită cu dragoste și-un alb crin,
Mi-e inima plină de pace, de frumos,
Împodobită cu finețe de mâna lui Hristos.