„Există întotdeauna printre noi, dar mai ales acum, o nebunie epidemică ce îi cuprinde pe copii, nebunia de a rândui viaţa altora, nu propria ta viaţă.” (Lev Tolstoi – Despre Dumnezeu şi om)
Aud peste tot: „M-am săturat de minciună, urăsc oamenii mincinoşi; m-am săturat de prieteni falşi, urăsc oamenii falşi; m-am săturat de orgoliu, mândrie, ipocrizie, mediocritate, mofturi.”
Ne uităm în jurul nostru şi toţi spunem la fel: „Unde sunt cei corecţi? Unde sunt prietenii adevăraţi? Unde sunt oamenii modeşti, oneşti, sinceri?” Ce e culmea este că toţi spunem lucrurile acestea unii despre alţii. Mă uit în jur şi văd oamenii mergând toţi în aceleaşi cercuri, se învârt în aceeaşi direcţie făcându-se unul pe altul un fals, un mincinos, un mândru. Eu spun despre altul, altul despre mine, un altul despre alt alt şi tot aşa. Cerc vicios!
Totuşi, care are dreptate? Încerc să îmi dau seama şi nu reuşesc. Ce ştiu e că toţi ne-am născut păcătoşi şi doar prin sângele Lui avem iertare de păcat, şi suntem făcuţi neprihăniţi, dar asta nu ne scuteşte să facem greşeli, să minţim, să fim cum nu ar trebui să fim.
În loc să ne facem unul pe altul fals, mincinos, trufaş, fiţos, etc. cred că ar trebui să privim adânc în noi şi să ne dorim în primul rând să ne schimbăm pe noi înşine.
„… Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Ioan 8:7
Cred că atunci când ai încetat să mai minţi, poţi să te plângi de altul, când ai încetat să mai fii fals cu unii din prietenii tăi, atunci să te plângi de altul.
„Îi judeci pe alţii fără să-i cunoşti. Iar despre tine câte ticăloşii ştii şi uiţi de ele!” (Lev Tolstoi – Despre Dumnezeu şi om)
Caută să ieşi cât mai repede din acest cerc vicios. E dăunător! Nu te lăsa contaminat!
„… dragostea acoperă toate greşelile.” Proverbele 10:12