Strâng Cuvântul Tău în inima mea,
Oh, câtă pace revarsă în ea, 
Și-l strâng cu putere în sufletul meu,
Îl cânt și-l rostesc atunci când mi-e greu,

Strâng Cuvântul Tău în inima mea,
El poate distruge frica din ea,
Îl strâng cu putere în gândul meu,
E pace, iubire din Dumnezeu,

Strâng Cuvântul Tău în inima mea,
Să-și verse lumina din candela Ta,
Ființa să-mi învăluie cu prezența-Ți sfântă,
Atingerea să-Ți simt, odihnă să-mi aducă,

Strâng Cuvântul Tău în inima mea
Ca să nu păcătuiesc împotriva Ta,
Să mă învețe cum să Te pot urma,
Să-Ți cunosc glasul, voia și inima,

Strâng Cuvântul Tău în inima mea,
Cea mai de preț comoară ce o pot avea,
Prin el îmi vorbești și mă-mbrățișezi,
În inima mea cu drag să Te-așezi.

Sunt lângă tine
Chiar de nu vezi,
Când noaptea vine,
Pe față-ți curg zăpezi,

Te țin de mână
Şi Îți şoptesc uşor
Că nu-i mai toamnă
Şi iarna e în toi, 

S-au dus şi ploile
Cu lacrimi cristaline,
A încetat şi vântul
Ființa s-o încline,

Iar frunza ofilită,
Căzută la pământ,
Aşteaptă-n taină parcă
Să intre în mormânt,

Ce gheață e în suflet,
Ce frig peste gândire,
Nu se aude-un sunet
În nopți de suferire,

Dar apele s-au scurs,
Zăpada s-a topit,
Şi în al vieții curs
Necazul a pierit,

O primăvară vine
Peste ființa ta,
Iar Eu sunt tot cu tine
Acum şi pururea,

Culori de strălucire
Lucesc pe al tău chip,
Muguri de fericire
Şi viață înfirip

Şi înfloreşte trupul
Cu gândul şi natura,
Se înverzeşte câmpul,
Renaşte şi făptura,

S-a dus al tău necaz,
Iar Eu sunt tot aici,
De-acum eşti un viteaz
Când fruntea ți-o ridici,

O vară caldă-n suflet
O simți printre zâmbiri
Şi un nou răsuflet
Prin flori şi amintiri

Uitate printre stele,
Prin văi şi lunci amare,
Dar iată iasă soarele
Şi totul ia culoare,

Eu am fost lângă tine,
În zâmbet și în greu,
Când anotimpul vine,
Când trece și mereu.

Să nu Te uit
Și să zdrobesc
O dragoste 
Ce o trăiesc

Cu clipe irosite,
Cuvinte nerostite,
Cu laude-nnăbușite
Și-un suflet indolent.

În liniști de suflet
O rugă se înalță,
Un răstimp de răsuflet
Și inima se descalță

De lacrimi și plânset,
De gânduri și frici,
Pe-o coardă și-un sunet
Și pași îndoielnici

Mă poartă prin lume,
Pe-un drum anevoios,
Neliniști și-un fluture
Zburând armonios

Din floare în floare,
De-a lungul câmpiei,
Căldura din soare
Dându-i lui tărie

Să poată să zboare
Şi liber să fie,
De-o frumusețe şi culoare
Cum n-a mai fost să fie

În lumea asta largă,
Pe-ntinsele meleaguri,
Pe-un petice de creangă
Şi frunze în şiraguri

Dansând în vânt
Şi străbătând oraşe,
Pe-o armonie, un cânt,
De sunete gingaşe

Ce se aud din depărtări,
Din margini de pământ,
Dar fluturele nu aude,
E o tăcere de mormânt,

O linişte de suflet,
Ce-n omul tulburat
Produce un mic sunet
Şi-ndeamnă la zburat,

E o vibrație lină
Ce poți s-o simți prin vânt
Când îngeri se închină
Cu fața la pământ

Şi aripi albe flutură
În ritmuri mlădioase,
Neliniştea înlătură
Din inimi prețioase,

Printr-o vibrație blândă,
Ce-o simte-un fluturaş,
Ce nu poate s-audă,
Se naşte-un muguraş,

Un mugur de credință,
Ce-n omu-mpovărat,
Ia orice suferință
Şi-ndeamnă la zburat

Spre zări cu vise colorate,
Cu primăveri în păr cărunt,
Cu zâmbete nemăsurate
Şi îmbrăcat în alb veşmânt.