Ai tăcut o vreme,
Ai ascultat și-atât,
Rugi se ‘nălțau la Tine,
Dar nu Te-ai coborât,
Și m-ai privit un timp,
Ai urmărit inima mea,
Iar ea Te căuta cu-ardoare
Deși nu Te vedea,
Ai așteptat apoi o vreme,
Ai numărat cu-nțelepciune,
Nici prea târziu, nici prea devreme,
Mi-ai dat răspuns la rugăciune,
Ai copleșit ființa mea,
Mi-ai arătat iubirea-Ți minunată,
Dorința ce era pierdută
De Tine nu era uitată,
Mi-ai arătat din nou credincioșie,
Ai picurat cu îndurare,
M-ai mângâiat cu duioșie,
Mi-ai întrecut chiar orice așteptare,
Așa ești Tu, ești minunat,
Ești Domn pe-acest pământ,
Ești Domn al cerului înalt,
Ești Domnul meu Cel Sfânt.
Isus, lumină sfântă
Să Te am în inimă
Nu mi-e de-ajuns,
Pe veci în gând să-mi fii
Și-n suflet să-mi pătrunzi,
Să-Ți simt mireasma scumpă
În tot ce eu respir,
Iar vocea să-Ți aud
În fiecare zi,
Mănunchi de flori
Să-mi împletești pe chip
Cu stele strălucind
În număr mii și mii,
Să-mi luminezi Tu calea,
Iar ochii lăcrimând
Curați să-mi fie-n valea
Ce o trec tremurând,
Pe veci să fii al meu
În inimă și-n gând,
Isus, lumină sfântă,
În sufletu-mi plăpând.
Inimi tomnatice
Vibrații de aer, vibrații de vânt,
Se simt printre ramuri plângând,
Pe aripi purtate de cânt
Se scutură frunzele-ncrâng,
Se scutură ceru-nstelat
Lumini presărând-mi pe cale,
Se scutură noru-ncărcat
De lacrimi cu ploi muzicale,
Se scutură florile-n câmp
Petale-nchinând la pământ,
Se scutură grijile-n vânt
Când viață primim prin Cuvânt,
Se scutură frici din inimi tomnatice
Curgând printre ramuri golaşe,
Răsare şi soarele-n game cromatice
Lumină aducând peste-oraşe,
Se scutură lacrimi pe-obraz
Şi curăță ochii şi fața,
Se scutură-al mării talaz
Şi pacea-mi redă dimineața,
Se scutură toamna de ploi,
De vânturi, de frig, de noroi,
Se scutură inima-n noi
Şi teama se scurge şiroi,
Vibrații de cer, vibrații de cânt
Se simt printre inimi râzând,
Se-aud renăscând pe pământ
Credințe în inimi arzând.