Și mă duce la ape de odihnă…” Când va înceta tulburarea? Când va înceta neliniștea? Când va înceta oboseala? Când va înceta confuzia? Când vor înceta întrebările fără răspuns? Când va înceta durerea, suferința, amărăciunea? Când?! Când? … „și mă duce la ape de odihnă”… Am nevoie de Tine, Dumnezeule! Și pentru ce să mă frământ, pentru ce să mă îngrijorez? Pentru ce să-mi fie frică? Eu nu pot face nimic, iar totul este în mâna Ta. Alungă teama din sufletul meu și spaima, căci știu că ești cu mine. Dă-mi eliberare și vindecare și păzește-mă Dumnezeule! Arată-mi bunătățile Tale și condu-mă pe cărarea Ta. Vreau să fiu puternică prin Tine, să mă ascund la umbra aripilor Tale. Să merg cu tine prin furtună, să străbat valea umbrei morții cu Tine de mână. Nu trebuie să mă tem, căci Tu ești cu mine, nu trebuie să-mi fie frică, căci Tu ești ajutorul meu! Și de ce stau plină de teamă, când am un Dumnezeu atât de mare? Mă voi încrede în Tine, în ciuda necredinței mele și voi aștepta lucruri mari de la Tine. Mă vei copleși cu pacea și liniștea Ta, așa cum numai Tu ești în stare să o faci… ”și mă duce la ape de odihnă”.

Ai crezut că te-am uitat? Ai crezut că bunătatea Mea ţine o clipă ca mai apoi să te părăsesc, ca mai apoi să te las? Ai crezut că dragostea Mea s-a răcit, că M-am îndepărtat de tine? Ai crezut că rugăciunile tale nu mai sunt ascultate? Ai crezut că harul Meu ţine doar un timp?

Am fost pe urmele tale, copilă…

Atunci când erai pierdută, atunci când te uitai la tot ce era în jurul tău şi nu vedeai nimic care să te ajute, nimic care să-ţi dea o direcţie, Eu eram acolo. Atunci când cădeai slăbită de puteri şi lacrimile-ţi curgeau şiroaie pe obraji pentru că te simţeai singură, îngerii Mei vegheau asupra ta, Eu eram acolo cu tine, întotdeauna am fost pe urmele tale. Atunci când strigai către Mine, te auzeam, te ascultam şi plângeam împreună cu tine.

Acum, când confuzia, neliniştea, îngrijorările, neputinţa, slăbiciunea, renunţarea, nesiguranţa bat toate deodată la uşa ta să ştii că sunt pe urmele tale, întotdeauna am fost.

Atunci când ai făcut legământ cu Mine şi mi-ai jurat dragostea ta, atunci Eu „ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea! Ezechiel 16:8 Am fost, sunt şi voi fi întotdeauna pe urmele tale pentru că nu este o plăcere mai mare pentru Mine decât atunci când cuprinsă de slăbiciuni să pot să te prind în braţele Mele, să te port pe braţele Mele şi să te las să te odihneşti în braţele Mele…  pentru că te iubesc, copilă!

Mi-e dor de tine, copilă, mi-e dor de tine, copile!

Mi-e dor să te văd alergând la Casa Mea, Mi-e dor să te văd stând cu inima sinceră și deschisă înaintea Mea. Mi-e dor să te aud cântând iar gândul să-ți fie la Mine. Mi-e dor să te văd îngenunchiat în prezența Mea, Mi-e atât de dor să te văd pe genunchi, să uiți de tine, să uiți de timp, să uiți… să-ți amintești de Mine și doar de Mine, Tatăl Tău.

Mi-e dor să te văd cum vorbești cu oamenii plin de compasiune, de dragoste. Mi-e doar să te văd cum ajuți oamenii, cum te interesezi de ei, cum te gândești la ei. Mi-e dor să te văd alegând corect, Mi-e dor să te văd alegând întotdeauna în beneficiul celui de lânga tine, Mi-e dor să te aud vorbind de bine de ei, Mi-e dor să te văd încurajându-i, Mi-e dor să te aud cum povestești cu pasiune despre Mine.

Mi-e dor să te văd liniștit și plin de pacea pe care Ți-o ofer, Mi-e dor să te văd învăluit în harul Meu, Mi-e dor să te port pe brațele mele, copile, Mi-e dor să mă lași să te călăuzesc, să îți vorbesc. Mi-e dor să îți șterg lacrima de pe obraz, Mi-e dor să mă joc cu buzele tale și să formez zâmbete. Mi-e dor să mă joc cu mâinile tale și să creăm forme, să creăm cuvinte, să facem lucruri să prindă viață. Mi-e dor să mă joc cu picioarele tale și să le feresc de gropi, de pietre, de spini. Mi-e dor să te văd așa cum te-am creat, așa cum te vreau, te-am vrut și te voi vrea: cu totul pentru Mine!

Ți-e dor de mine, Doamne?… mi-e dor de Tine, Doamne… „Și mi-am întors fața spre Domnul, Dumnezeu ca să-L caut… ” Daniel 9:3

Luptându-mă cu realitatea, îndrăznesc totuşi să visez. Simt vibraţii pulsând în jurul meu, mă simt mai aproape de cer. Între a lupta şi a sta deoparte, aleg războiul ce va aduce pacea sufletului meu. O bătălie câştigată mă duce mai aproape de Tine. Luptându-mă cu frica, voi obţine pacea. Luptându-mă cu zgomotul, voi obţine liniştea. Luptându-mă cu gânduri negre, voi obţine mângâierile Tale. Luptându-mă cu mine, Te voi avea pe Tine, căci unde eu lipsesc, Tu eşti prezent. Întrezăresc necunoscutul în prezent şi aleg să mă încred în viitor, cel cunoscut de Tine. Harul Tău îmi este îndeajuns!

„Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere; şi pe orice limbă care se va ridica la judecată împotriva ta, o vei osândi. Aceasta este moştenirea robilor Domnului, aşa este mântuirea care le vine de la Mine, zice Domnul.” Isaia 54:17