Deschid ochii și notez
Pe o coală de hârtie,
Cu un zâmbet fredonez
Azi o dulce melodie,
Scriu cuvinte în neștire,
Inima să o golesc,
Să o umplu cu iubire,
Viață sfântă să primesc
Și pe coală să apară
Melodii din cer de sus,
Grijile îmi fac să zboară
Și văd fața lui Isus.
Inimi tomnatice
Vibrații de aer, vibrații de vânt,
Se simt printre ramuri plângând,
Pe aripi purtate de cânt
Se scutură frunzele-ncrâng,
Se scutură ceru-nstelat
Lumini presărând-mi pe cale,
Se scutură noru-ncărcat
De lacrimi cu ploi muzicale,
Se scutură florile-n câmp
Petale-nchinând la pământ,
Se scutură grijile-n vânt
Când viață primim prin Cuvânt,
Se scutură frici din inimi tomnatice
Curgând printre ramuri golaşe,
Răsare şi soarele-n game cromatice
Lumină aducând peste-oraşe,
Se scutură lacrimi pe-obraz
Şi curăță ochii şi fața,
Se scutură-al mării talaz
Şi pacea-mi redă dimineața,
Se scutură toamna de ploi,
De vânturi, de frig, de noroi,
Se scutură inima-n noi
Şi teama se scurge şiroi,
Vibrații de cer, vibrații de cânt
Se simt printre inimi râzând,
Se-aud renăscând pe pământ
Credințe în inimi arzând.
Satură-ne în fiecare dimineață
Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta,
De bucurie, veselie, să Îți putem cânta.
În rugi pe genunchi, în glas şi în gând,
Copilă, să ierți, să râzi şi să plângi.
Satură-ne în fiecare dimineață prin Cuvântul Tău,
De foame, de sete, ființa s-alinăm.
Izvor nesecat de credință ne fii
Curgând dinspre ceruri între cei vii.
Satură-mă în fiecare dimineață de chipul Tău drag,
Piciorul pe cale să nu-mi fie pribeag,
Izbândă să-mi dai în fiecare zi
Cerească lumină în ochi străvezii.
“Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta
și toată viaţa noastră ne vom bucura și ne vom veseli!”
Psalmul 90:14
Şi ar tremura tainic
Şi ar tremura tainic tot trupul în mine
De dor după ceruri, de dor după Tine,
Dar dorul e tainic şi el ca şi Tine,
Căci cerul e-aproape, e parte din mine.
Şi ar tremura tainic frunzişul, pădurea
De dor după ploaie, de dor după soare,
Dar dorul e tainic şi el ca natura,
Căci ploaia învie din morți şi făptura.
Şi ar tremura tainic tot gândul în mine
De dor după veşnic, de dor după apă,
Dar dorul e tainic şi el ca gândirea,
Căci sufletul meu din Cuvânt se-adapă.
Şi ar tremura tainic întreg universul
De dor după Rege, de dor după iubire,
Dar dorul e tainic şi el ca şi versul,
Căci glasul Tău e poezie vie.
Cu amândouă mâinile
Cu amândouă mâinile
Pe brațe mă propteşti,
Şi-n inimă, cu grijă,
Iubirea-mi dezmorțeşti.
Cu amândouă mâinile
Tu inima mi-o ții,
Pulsând în ritmuri calme
Iubire între străini.
Cu amândouă mâinile
Tu omu-mbrățişezi,
Şi-n trup, şi-n gând, şi-n suflet,
Iubirea o aşezi.
Cu amândouă mâinile
Tu lumea ai creat,
Prin păsări, cânt şi ceruri
Iubire ai arătat.
Cu amândouă mâinile
De Tine să mă țin,
Şi-n tot ce eu gândesc şi fac
Iubire să dețin.
Tu ne asculți prin minuni
În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni
Şi frici nesfârşite se întorc în mormânt.
E toamnă, şi-apusul se-nchină cu cânt,
Iar stele pe cer se împletesc în cununi.
În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni,
Şi trupul şi gândul se-opresc din frământ.
E zâmbet pe chipul copilului frânt
Căci rugăciuni în taină adapă uscăciuni.
În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni,
Şi teamă şi tremur se evaporă în vânt.
E pace în văi, pe munți şi în gând
Căci şoapte domoale au potolit furtuni.
“În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre,
nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului și mării!”
Psalmul 65:5
Înviorează-mă, Doamne
Înviorează-mă, Doamne, și fă-mă să zbor,
Să zburd pe câmpie între sălbatice flori
Și gându-mi s-alerge mereu către zări.
Înviorează-mă, Doamne, și visu-mi redă.
Înviorează-mi, oh Doamne, și trupul și gândul
Și inima toată Să-Ți cânte Cuvântul.
Zburând către ceruri pe aripi de vultur,
Înviorează-mi, oh Doamne, și lutul și cântul.
Înviorează-mă, Doamne, și fă-mă să zbor,
Însuflețește-mă și viața-mi redă,
O iau înaintea zorilor și strig:
Înviorează-mă, lumină să-mi fi!
Inspirată din Psalmul 119
Visuri
Visuri se nasc şi mor,
Apar şi dispar ca umbre în treacăt
Pe-ale lumii clădiri,
Se-ascund în colțuri de gând şi revin.
Sunt visuri în inimi de om
Închise de teamă şi-aleargă domol,
Se pierd printre stele şi nori,
Rătăcesc prin cerul fragil şi cobor.
Sunt dimineți senine
Scăldate în lumină şi iubire.
Sunt inimi încălzite de scântei fierbinți,
Credință neobosită în trupuri de sfinți.
Sunt visuri care prind viață
Prin Cel ce Însuşi viața a creat,
Ca ploaia de vară pe câmpul înverzit
Ce firul de iarbă l-a însuflețit.
Visuri se nasc şi mor,
Apar şi dispar ca umbre în treacăt
Pe-ale lumii clădiri,
Se-ascund în colțuri de rai şi devin.
Aş vrea să Te găsesc
Aș vrea să Te găsesc în noapte
Când totul urlă-n jurul meu,
Aș vrea să Te găsesc și-n șoapte,
În liniști, în amurg violaceu,
Aș vrea să Te găsesc în stele,
În gânduri, în lumină, cer senin,
Aș vrea să Te găsesc și-n bucurie,
În inimi calde, chiar într-un străin,
Aș vrea să Te găsesc în zâmbet,
În chip de om visând mereu,
Aș vrea să Te găsesc și-n plânset,
În vânt, furtuni, chiar și în greu,
Aș vrea să Te găsesc în mări și-oceane,
În ape-adânci vuind necontenit,
Aș vrea să Te găsesc și-n ramuri,
În freamăt de păduri, în ciripit,
Aș vrea să Te găsesc pe culmi înalte,
În văi, pe dealuri și câmpii,
Aș vrea să Te găsesc în toate
Și-n totul totului de Tine să mă ții,
Aș vrea, o, Domnul meu, neîncetat,
Să Te găsesc în drumul meu,
Și pe-al Tău braț să fiu purtat
Și când zâmbesc și când mi-e greu.
Mi-e inima caldă
Mi-e inima caldă
Și bate în piept cu putere.
Nici frică, nici moarte nu pot s-o mai sperie.
Mi-e inima caldă
Și-o simt cum emană
Curaj și speranță, iubire umană.
Mi-e inima caldă
Și astfel aș vrea să rămână.
Să uite de gheață, de frig, de furtună.
Mi-e inima caldă
Și aș vrea să Te laude mereu
Când ceru-i senin, dar și când e greu.
Mi-e inima caldă
Și sufletul plin de dor,
Dar cerul mă așteaptă, aici sunt călător.