Susur blând, lin și subțire,
Bucurii neîntâlnite,
Peste-a inimii simțire
Se revarsă infinite,

Susur lin de ape curgătoare,
Bucurii ascunse-n șoapte,
Nor în inimi călătoare,
Stâlp de foc în noapte,

Susur blând, lin și subțire,
Bucurii în trunchi de pom,
Inimi calde și sfințire
Pe un chip de om.

Semănător al dragostei din cer,
Al păcii, însuflețirii, luminii din eter,
Semănător al vieții, al vântului ce-adie,
Al bucuriei ce răsfrânge o caldă melodie,  

Presară peste ființa-mi sămânță de iubire
Și plină-mi fie inima de dragoste-n simțire,
Presară din viața-Ți și-a cerului mărire
Iubire, bunătate, cu zâmbet în unire,

Să fiu pumn de țărână de Tine binecuvântat
Cu îngeri mii din ceruri să-Ți cânt neîncetat,
Să fiu un snop în Mâna-Ți ancorat,
Să secer veselie și dragoste-n cântat.

Mă gândesc Isus la al Tău Cuvânt,
Iar inima-mi se-mbracă cu al Tău veșmânt,
Tu-mi ești un adăpost în zile-ntunecoase,
Din negură răsfrângi săgeți luminoase

Ce trupul îmi străpung cu bunătăți divine
Și sufletu-mi se-așază domol lângă Tine,
În gând îmi pătrunzi cu șoapte blânde,
De Tine m-ating cu mâini tremurânde,

Mă gândesc, Isus, la glasul Tău dulce
Și cerul întreg slavă Îți aduce,
Mă gândesc, Isus, la gloria-Ți măreață,
La vântul ce împrăștie fulgii de gheață,

Din inimi mohorâte, speranțe rănite,
Renaști o făclie-n ființe neprihănite
Și cerul îl aduci aproape de mine,
În inima pustie dorești să-Ți faci cămine,

Mă gândesc la stânca ce nu o pot ajunge,
La bunătatea Ta ce viață îmi aduce,
Un adăpost îmi ești, un turn de scăpare,
O veșnică făclie ce arde ca un soare,

Pământul încălzește cu raze fierbinți,
Necazul topește din inimi de sfinți
Şi iarna îngheață cu frigu-i natura,
Dar focu-Ți dezgheață cu grijă făptura.

Cu chip plin de zâmbet
Și stele mănunchi,
Cu dragoste-n râset
Și flori pe genunchi,
 
Copil din poveste
Înalță o rugă
Și orice tristețe
Din lume alungă,
 
Visează și cântă
În rând cu natura,
Dansează, se-avântă,
Spre cer cu făptura-i
 
Puternică, firavă,
Un dulce amestec,
Și-n mica dumbravă
E-un cânt de poveste,
 
De leagăn, visător,
De dragoste vie,
De rugă, de dor,
De slavă și mărire,
 
Ce lume minunată
Se vede printre stele,
E-o lume imaginată
De scumpe cuvințele,
 
O lume cu rubine,
Crenguțe cu-albe flori,
Cu zile tot senine
Și viață în culori,
 
Ce caldă e natura
Cu bucurie-n suflet,
Ce fericită-i mura
Și spinu-i tot un zâmbet,
 
Ce chip de înger
Pe-o față de copil,
Ce dulce mister
Puternic și sensibil,
 
Copil din poveste
Cu lume ca-n vis,
Ne cântă de dragoste
Din micul paradis,
 
Ascultă și-nvață
Și cântă cu el,
Fii plin de viață,
Dar blând ca un miel,
 
Vezi lumea întreagă
Prin ochi de copil
Și-n suflet te roagă
Să fii tot umil,
 
Să cânți cu-a-tale buze
Doar despre Rege
Și printre uscate frunze
Tu pașii ți-i alege,
 
Să mergi înspre țintă
Cu flori pe chip mereu,
Și a ta inimă să cânte
Doar despre Dumnezeu,
 
Să vezi o lume tainică
Cum nu ai mai văzut,
Va fi o lume veșnică
Ca-n visul nevăzut,
 
O lume clară de cristal,
Cu îngeri pe cărare,
O lume ca un ideal
Din operele literare,
 
Oh, ce minune mare
Să ai un trup fragil
Și-n inimă splendoare,
Credință de copil.

E pace în inimi, pe drumuri, în case,
Lumini calde-n suflet şi şoapte duioase,
O muzică lină şi îngeri în zbor
Zburdalnic se-avântă spre cer, către nori,

Și cântă văzduhul, se-nchină Pământul,
Iar neaua din cer așterne-n gând cântul,
În ieslea umilă se naște un Rege
Să spele a lumii fărădelege,

E Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,
E ceea ce-n viață aduce culoare,
E pace, iubire, bucurie deplină,
Iar stele pe cer Lui se închină,

Părinte al veșniciilor și Domn al păcii
Ne umple cu harul divinității,
Și-o bucurie pură din ceruri născută,
În inimi și-n suflet se face văzută,

Se-aud muzici pe drumuri, în case,
Pe munți şi câmpii, în văi şi în vase,
Sunt glasuri cereşti şi armonii divine
Zburdalnic aleargă din cer către mine

Și-mi spun despre Rege, de dragostea Lui,
De pacea ce curge din inima Tatălui,
De Fiul Său drag ce-n lume-a venit
Pentru mine și tine, atât ne-a iubit,

Ce Domn minunat, ce zi de sărbătoare,
O iesle umilă și-o veșnică cântare,
Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte,
Iar cei plăcuți Lui de bucurie tresalte,

Să-L laude toți îngerii, să-L laude oștirea,
Stele luminoase, pâmânt, adâncimea,
Foc, grindină, zăpadă și ceață,
Vânturi năprasnice, tot ce-are viață,

E bucurie în inimi, pe drumuri, în case,
Iar îngeri în zbor străbat culmi voioase,
Se bucură cerul, apusul, chiar vântul
Zburdalnic zâmbeşte cutreierând Pământul.

“… toate strigă de bucurie și cântă.” Psalmul 65:13b

Mi-e inima plină de miresme calde,
Împodobită cu flori suave și smaralde,
Mi-e inima plină de gânduri, frăgezimi,
Împodobită cu armonii cerești, cu lumini,

Mi-e inima plină de gingășie, har divin,
Împodobită cu dragoste și-un alb crin,
Mi-e inima plină de pace, de frumos,
Împodobită cu finețe de mâna lui Hristos.

Ochii-mi priveau topiţi spre cer,
În glas purtam o rugăciune,
Cu inimă smerită-Ți cer
În zori de zi: “Dă-mi o minune!”,

Să simt acea atingere
Divină-n aerul de câmp
Și-n a mea plângere
Mireasma-acestui anotimp,

Să mă-nconjori cu bucurie
Și râsete pe chipul meu
Să Te vestească doar pe Tine,
Minunea ce Îmi ești mereu,

Dar dacă vânturile-ar bate
Năprasnic și puternic,
Dă-mi Tu tărie-n toate
Și-alungă vântul îndoielnic

Ce vrea să mă abată
Din drumul meu cu pași fragili,
Printr-o rafală neașteptată
Să-mi facă pașii dificili

Și chiar în aprigă furtună,
Dezlănțuită-n gândul meu,
Credință-mi fii când tună
Și pace când mi-e greu,

Despică marea-n-două
Să trec ca pe uscat
Şi o cântare nouă
Să sune neîncetat

În inimi călătoare
Ce-aşteaptă o minune,
Pe chipuri visătoare
Dumnezeiasca-ți lume.

Dezbracă-mă de frică
şi-mbracă-mă cu pace,
Să pot să-Ți aud glasul
şi-atunci când cerul tace,

De ar veni talazuri,
eu să nu mă scufund
Şi-atunci când marea-ntreagă
se-aude murmurând,

Să pot să înaintez
pe drumu-anevoios
Şi orice gând să-l fac
rob ascultării de Hristos,

Când lupta e în toi,
lumina se ascunde,
În inimă şi-n gând
Cuvântul îmi pătrunde.

Închid ochii și visez în miez de zi,
Cu păr în vânt și flori în mâini,
La lumi cu rodnice livezi,
Cu pace-n inimi și lumini,

Ce chipu-mi încălzesc cu stele
Și îmi șoptesc în gând ușor:
“Îți țin în Mână zilele
Și viața ta eu o ador!”

Sunt Mâini de Tată ce cu grijă
Ființa-mi înconjoară
Și chiar de viața mie-n derivă
El pașii mi-i veghează.

Să nu te temi și să nu tremuri,
Ci să te-ncrezi în Mâna Mea,
Căci cu iubire-n aste vremuri
Eu te voi ajuta

Și ca un crin ce strălucește
Pe chipul tău Eu voi luci,
Tu mergi ‘nainte și iubește
Eu Stâncă tare-n veci voi fi.

E-o muzică de toamnă
Pe-ntinsele meleaguri,
În sunet cald de violină
Dansează în şiraguri

Natura şi văzduhul
În ritmuri grațioase,
Se bucură şi duhul,
Dansează a mele oase,

E-o bucurie sfântă
Ce sună peste sate,
Râde şi iarba mută
Cu ceru-n unitate

Şi cântă păsărele
În rând cu glas de om,
Se-nchină-n văi izvoarele
Şi udă al meu pom

Sădit în palma Lui,
Care nu veștejește,
Sfințit de mâna Regelui
La vreme el rodește,

Şi lacrima-i o floare
Venită din izvor,
Iar viața-i dă culoare
Prin mâna unui pictor

Ce cu măiestrie
Lumea-ntreagă a pictat
Într-o călătorie
Făcută-n lung și-n lat,

Şi râde-afar’ natura,
În mine râde inima,
Se-nchină-n codru ramura,
Pe față râde lacrima,

Tresaltă munții falnici
Și marea în adânc,
Eu râd cu ochi zburdalnici
Şi înspre larg m-avânt,

Păşesc desculţ pe ape
Cu-al meu Isus de mână
Şi El îmi e aproape
În aprigă furtună.