Îmi intră-n păr miros de cer
Din florile înmiresmate
Dansând gingașe prin eter,
De soare luminate,
Prin susur blând de flori și frunze
De cer Tu imi vorbești
Și laudă îmi aduci pe buze,
Ființa îmi hrănești,
Curgând o rază de lumină
Pe chipu-mi plin de flori,
În inima-mi de ceruri plină
Cu dragoste cobori.
Strâng Cuvântul Tău în inima mea
Strâng Cuvântul Tău în inima mea,
Oh, câtă pace revarsă în ea,
Și-l strâng cu putere în sufletul meu,
Îl cânt și-l rostesc atunci când mi-e greu,
Strâng Cuvântul Tău în inima mea,
El poate distruge frica din ea,
Îl strâng cu putere în gândul meu,
E pace, iubire din Dumnezeu,
Strâng Cuvântul Tău în inima mea,
Să-și verse lumina din candela Ta,
Ființa să-mi învăluie cu prezența-Ți sfântă,
Atingerea să-Ți simt, odihnă să-mi aducă,
Strâng Cuvântul Tău în inima mea
Ca să nu păcătuiesc împotriva Ta,
Să mă învețe cum să Te pot urma,
Să-Ți cunosc glasul, voia și inima,
Strâng Cuvântul Tău în inima mea,
Cea mai de preț comoară ce o pot avea,
Prin el îmi vorbești și mă-mbrățișezi,
În inima mea cu drag să Te-așezi.
Anotimpuri
Sunt lângă tine
Chiar de nu vezi,
Când noaptea vine,
Pe față-ți curg zăpezi,
Te țin de mână
Şi Îți şoptesc uşor
Că nu-i mai toamnă
Şi iarna e în toi,
S-au dus şi ploile
Cu lacrimi cristaline,
A încetat şi vântul
Ființa s-o încline,
Iar frunza ofilită,
Căzută la pământ,
Aşteaptă-n taină parcă
Să intre în mormânt,
Ce gheață e în suflet,
Ce frig peste gândire,
Nu se aude-un sunet
În nopți de suferire,
Dar apele s-au scurs,
Zăpada s-a topit,
Şi în al vieții curs
Necazul a pierit,
O primăvară vine
Peste ființa ta,
Iar Eu sunt tot cu tine
Acum şi pururea,
Culori de strălucire
Lucesc pe al tău chip,
Muguri de fericire
Şi viață înfirip
Şi înfloreşte trupul
Cu gândul şi natura,
Se înverzeşte câmpul,
Renaşte şi făptura,
S-a dus al tău necaz,
Iar Eu sunt tot aici,
De-acum eşti un viteaz
Când fruntea ți-o ridici,
O vară caldă-n suflet
O simți printre zâmbiri
Şi un nou răsuflet
Prin flori şi amintiri
Uitate printre stele,
Prin văi şi lunci amare,
Dar iată iasă soarele
Şi totul ia culoare,
Eu am fost lângă tine,
În zâmbet și în greu,
Când anotimpul vine,
Când trece și mereu.
Să nu Te uit
Să nu Te uit
Și să zdrobesc
O dragoste
Ce o trăiesc
Cu clipe irosite,
Cuvinte nerostite,
Cu laude-nnăbușite
Și-un suflet indolent.
Libertate divină
Alerg desculță pe câmpul înverzit,
Dansând în vântul dezmorțit
Prin atingeri fragile de om regăsit,
În libertate divină, sub cer limpezit,
Și cânt, dar inima îmi tace,
O liniște deplină în sufletul meu zace,
Mă pierd în gându-mi plin de pace
Ce sufletul dorește să-mi îmbrace
Și râd, alerg, cânt și dansez,
Iar pacea-n inimă-mi păstrez,
Pe-un fir de iarbă gândul mi-l așez
Și-l ud cu rouă căci visez,
Alerg desculță prin visul colorat,
Dansând pe câmpul înflorat
Cu sufletul în Isus îmbrăcat,
De roua dimineții înviorat,
Cu cer și pământ în dragoste reunit,
Cu Dumnezeu în mine infinit,
Cu deal sălbatic și gând înflorit,
Cu pământescul eu zdrobit și răstignit.
Sălbatică creație ce inima-nțelege
Mă uit la flori
Și le privesc,
Zăresc comori
Ce se ivesc
În primăvară,
Vară, toamnă,
Iar gându-mi zboară
Și mă-ndeamnă
Fereastra mică
S-o deschid,
S-aud o muzică,
Apoi s-o-nchid,
Dar nu de tot,
Să pot s-ascult
O simfonie-n clocot
De demult,
Tărâm ceresc
Cu frumuseți de vis,
Crâmpei dumnezeiesc
Întrezăresc pe iris,
Sălbatică creație
Ce inima-nțelege,
Cu nesfârșită venerație
Stârnește-un dor de Rege,
E doar un vis,
Doar o frântură,
Al veșnicului paradis
C-o maiestuoasă partitură,
E-o frumusețe
În natură
Creată-n mii de fețe
Și pusă-ntr-o pictură,
Deschide ochii
Și privește
Flori îmbrăcate-n rochii
Și păsări cum hrănește,
Nu te-ndoi
De ce-a promis,
Căci El este cu noi
Pe munte și-n abis,
Iubire El revarsă
Peste creația Sa
Și Fața-i e întoarsă
Către mireasa Sa,
Comori în ceruri
Tu să strângi
Și-n fericite vremuri
Tu firea să ți-o frângi,
Căci unde e comoara ta,
În cer sau pe pământ,
Acolo ți-e și inima
În sfânt sau putrezit veșmânt,
Nu-nchide azi
Fereastra cerului,
Ci caută să-L lauzi
Pe Domnul universului.
Te iubesc
Răsună-n mintea mea două cuvinte
Și inima-mi se-mbracă în veșminte
De dragoste cu țesături de stele infinite,
Răsună-n mine cerurile sfinte,
Se spulberă tristețea dintr-o minte
Și sufletul înnoadă legăminte
De iubire, cu bucurii pe chip nemărginite,
Când dragostea își face zăcăminte
În gând de om iubit de un Părinte,
Ce-n inimi construiește așezăminte,
Și trupul meu tresare-n simțăminte
Când glasul Tău îmi spune: “Te iubesc!”.
Inimă descălțată
În liniști de suflet
O rugă se înalță,
Un răstimp de răsuflet
Și inima se descalță
De lacrimi și plânset,
De gânduri și frici,
Pe-o coardă și-un sunet
Și pași îndoielnici
Mă poartă prin lume,
Pe-un drum anevoios,
Neliniști și-un fluture
Zburând armonios
Din floare în floare,
De-a lungul câmpiei,
Căldura din soare
Dându-i lui tărie
Să poată să zboare
Şi liber să fie,
De-o frumusețe şi culoare
Cum n-a mai fost să fie
În lumea asta largă,
Pe-ntinsele meleaguri,
Pe-un petice de creangă
Şi frunze în şiraguri
Dansând în vânt
Şi străbătând oraşe,
Pe-o armonie, un cânt,
De sunete gingaşe
Ce se aud din depărtări,
Din margini de pământ,
Dar fluturele nu aude,
E o tăcere de mormânt,
O linişte de suflet,
Ce-n omul tulburat
Produce un mic sunet
Şi-ndeamnă la zburat,
E o vibrație lină
Ce poți s-o simți prin vânt
Când îngeri se închină
Cu fața la pământ
Şi aripi albe flutură
În ritmuri mlădioase,
Neliniştea înlătură
Din inimi prețioase,
Printr-o vibrație blândă,
Ce-o simte-un fluturaş,
Ce nu poate s-audă,
Se naşte-un muguraş,
Un mugur de credință,
Ce-n omu-mpovărat,
Ia orice suferință
Şi-ndeamnă la zburat
Spre zări cu vise colorate,
Cu primăveri în păr cărunt,
Cu zâmbete nemăsurate
Şi îmbrăcat în alb veşmânt.
Răsar în colț de rai lumini
Răsar în colț de rai lumini,
Făclii aprinse pe pământ,
O rugă se înalță printre spini,
E glasul sufletului frânt,
Răsar şi lacrimi pe obraz,
Se scurg năvală suferinți,
Oh Doamne, ia al meu necaz,
Te chem şi azi cu rugi fierbinți,
Răsar în colț de guri şi zâmbete,
Îți cântă primăvara-n chip de om,
Necaz dispare-n glas de râsete
Şi lăcrămioare cresc la umbra unui pom,
Răsar în cer şi pe pământ
Speranțe calde şi nădejdi pierdute
Izbândă-mi dai când sufli un cuvânt
Şi mâna Îți întinzi ca să-mi ajute.
“Cheamă-Mă în ziua necazului,
şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”
Psalmul 50:15
Crini are pe față
Ca un crin din văi răsare dulce azi femeia sfântă,
De-un miros plăcut şi tare din psaltiri ne-ncântă,
Flori de crin pe chipul ei, flori de crin în mână,
Flori de crin fără temei, flori de crin adună,
Ca un crin în jur la spini se ridică ea din vale,
Dulce azi femeia sfântă, biruind pe cale,
Flori de crin pe chipul ei, chip de sfântă viață,
Lacrimi curg din ochii ei, crini are pe față,
Ca un crin, o floare albă, dulce şi strălucitoare,
Înfloreşte azi femeia pură şi biruitoare,
Flori de crin pe chipul ei, înger în lumină,
Rugăciuni în casa ei chipu-i însenină.
“Ca un crin în mijlocul spinilor,
aşa este iubita mea între fete.”
Cântarea Cântărilor 2:2