De ce întârzie răspunsul? Unde este Dumnezeu când am nevoie să-mi vorbească? De ce tace El când ştie că am nevoie de un răspuns la rugăciuni? Unde este El când frământările şi gândurile nu-mi dau pace? De ce nu-mi răspunde acum? De ce tace? De ce? de ce…

„Fii neprihănită! Fii neprihănită!…” răsună ca un ecou în mintea mea. „Lasă-mă să lucrez aşa cum vreau Eu!” Dar cum, Doamne? Lăsându-mă zi de zi să mă îngrijorez oare când va veni ziua când mă vei asculta? Oare cât timp va mai trece până îmi vei răspunde? Trec zile una după alta şi nimic, tot tăcere. Ajung la capătul puterilor şi gata, primesc un răspuns, o rază de speranţă. De ce întotdeauna trebuie să ajung să nu mai pot ca să-mi răspunzi? De ce nu poţi să îmi răspunzi imediat când cer? Ştiu că nu sunt in stare de nimic şi din mâna Ta vin toate, ştiu că ai un timp pentru toate, ştiu asta… De ce amâni răspunsul?

„Fii neprihănită! Fii neprihănită!…”

„Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” Ioan 14:12-14

Să fac voia Ta, să fiu neprihănită şi-mi vei răspunde?

„Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” Ioan 8:29

E Fiul Tău… nu l-ai lăsat singur nici o clipă, ai fost cu El tot timpul. Dar El este neprihănit! Întotdeauna a făcut ce Îţi este plăcut! Dar e Fiu de Dumnezeu! E fără de păcat! Cum aş putea eu să pretind să-mi răspunzi imediat când sunt o păcătoasă? Când ştiu că am avut ocazia de multe ori să fac binele şi nu l-am făcut? Cum aş putea? Am greşit de atâtea ori…

Dacă am fii fără păcat Dumnezeu ne-ar răspunde imediat, dar din pricina neascultării şi a naturii noastre păcătoase de cele mai multe ori El amână răspunsul. Păcatul este un zid între noi şi Dumnezeu! Renunţă la legăturile păcătoase din viaţa ta, fă ceea ce-I este plăcut Lui şi răspunsul la rugăciunile tale va veni! Fii neprihănit!

„Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi arăta lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” Ieremia 33:3

„Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva prea greu pentru Mine?” Ieremia 32:27

În aşteptarea unui răspuns nu-L mici pe Dumnezeu prin îngrijorările tale. Este un Dumnezeu măreţ, un Dumnezeu puternic care poate totul. Crezi că soluţia ta e mai bună ca a Lui? Te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu pe tine însuţi şi ştie mult mai bine decât tine de ceea ce ai nevoie. Dacă nu ţi-ai dat seama până acum: El e Dumnezeu, iar tu un simplu om.

”… Se ruga și mai fierbinte. Și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.” Luca 22:44

Luptă, ardoare, supunere, foc, sudoare, sânge, lacrimi, strigăte, suferință, moarte, ascultare, desăvârșire.

Rugăciunea lui Isus de pe Muntele Măslinilor mă cutremură de fiecare dată când o citesc: ”Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” iar atitudinea Lui în fața luptei este o atitudine demnă de statutul lui de Fiu de Dumnezeu: ”A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte.” La câți dintre noi nu ne-ar veni să renunțăm imediat când vine o încercare? Câți dintre noi nu ne-am împiedica, ne-am prăbuși poate, ne-am tulbura sufletul sau ne-am gândi la tot felul de lucruri?

Isus a fost tulburat și El, sufletul lui a fost tulburat de asemenea: ”Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice?… Tată, scapă-Mă din ceasul acesta?… ” Ioan 12:27 Ceea ce Îl diferențiază pe Isus de noi este faptul că El este conștient că a venit în lumea aceasta pentru a face voia Tatălui: ”… pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” Ioan 5:30 , ”Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.” Ioan 6:38

Ce mă uimește pe mine aici este cum un înger s-a coborât din cer pentru a-L întări. După ce Isus a renunțat la El și s-a încredințat în mâna Tatălui, Diavolul a văzut că nu mai poate face nimic: ”Atunci Diavolul L-a lăsat. Și iată, niște îngeri au venit la Isus să-I slujească.” Matei 4:11

Este așa de minunat să știi că atunci când ești în luptă, oricât de mare ar fi ea, oricât de imposibilă ar fi scăparea și rezolvarea, dacă rămâi ascultător de Tatăl și conștientizezi pentru ceea ce ai venit tu pe lumea aceasta, atunci tot cerul este cu tine, toată armata cerească plină de îngeri este pentru tine și cu tine: ”Nu sunt ei oare toți duhuri slujitoare trimise să slujească pentru cei care vor moșteni mântuirea?” Evrei 1:14

”Pentru a nu trăi chinuit trebuie să ai în față nădejdea bucuriei. Însă ce nădejde a bucuriei mai poate fi, când ai în față bătrânețea și moartea? Există numai o ieșire din această situație, să-ți închini întreaga viață desăvârșirii spirituale, în comuniune tot mai mare cu Dumnezeu. Numai atunci viața este bucurie neîntreruptă, iar moartea este și ea o bucurie” ( Lev Tolstoi – Despre Dumnezeu și om)

A fost un timp când … a fost un timp când am crezut că cineva de aici de pe pământ poate umple ceva în inima mea şi nu înţelegeam cum, când, unde se va întâmpla minunea asta. Minunea aceasta pusă în ghilimele pentru că am înţeles că nimeni şi nimic nu poate umple ceva în mine, nu poate completa, nu poate turna decât Tu, Dumnezeule.
Ca orice fată visez să fiu o prinţesă din poveşti care într-o zi îşi va întâlni prinţul venind pe un cal alb şi strălucind în armura sa. Ca orice fată visez la frumuseţe, la strălucire, la împlinire a viselor.
Dar nu ca orice fată acum, mai mult ca niciodată, doresc să las totul din mine, să dau eul meu la o parte, să las ceea ce doresc eu şi cu toată puterea şi voinţa mea să mă pun deoparte pentru Tine, Tată, vreau să uit de mine, să uit de ceea ce mi se pare că merit, să uit de orice mi se pare frumos în propria-mi persoană şi să cunosc adevărata frumuseţe, adevărata strălucire, adevărata minune. Vreau să văd mai mult din frumuseţea Ta fără cusur, vreau frumuseţea Ta să se oglindească în fiinţa mea, vreau să fiu mireasa Ta preaiubită, vreau să fac totul pentru Tine. Vreau să nu mă mai intereseze propria-mi persoană, vreau să fac totul cu dragoste, vreau să merg pentru Tine, să lupt pentru Tine, să ajut pentru Tine, să vorbesc pentru Tine, să cânt pentru Tine. Vreau să fiu pe placul Tău şi nu al lumii, vreau să mă îmbrac, să mă comport, să vorbesc, să gândesc astfel încât să am aprecierea Ta şi nu a lor pentru că Tu eşti Prinţul visurilor mele!

Şi credeam că un noul an va aduce o nouă stare de spirit, credeam că instantaneu intrând în noul an tot ce a fost se va scurge dintr-o dată, toate rănile se vor vindeca complet, toate gândurile se vor redirecţiona spre mai bine, totul va fii nou. Defapt nu credeam asta, visam asta! Dar nu a fost aşa! Mă simt prinsă de anul ce a trecut şi resimt fiecare durere care m-a dus pe genunchi , fiecare bucurie care a făcut să-mi fie tăiată respiraţia, fiecare înfrângere care mi-a dat putere să mă ridic şi să lupt cu toate că eram trântită la pământ, fiecare reuşită venită cu ajutorul Tău, fiecare binecuvântare pusă în mâna mea doar prin Harul Tău, fiecare moment de frică şi pacea care a înlocuit totul. Resimt totul cu mintea, inima, sufletul meu şi ce înţeleg din tot este că sunt atât de îndrăgostită de Tine şi nu este nimic altceva ce să aleg, mi-ai furat inima. Niciodată nu voi înţelege totul pentru că este prea măreţ pentru mine să înţeleg dar ce vreau să-Ţi spun acum este: „Iată aici inima mea, Tată, este a Ta! Sunt cu totul pentru Tine” .

Minute, trec minute … trec minute transformate în ore, ore transformate în zile, zile transformate în săptămâni … trec. Așa de repede se duc, se duc … Și eu?! Eu cu ce rămân? Dar tu? Eu ce fac? Dar tu, tu ce faci?

O mie de minute se scurg încet pe ramura timpului și tot ce mai rămâne este doar o fărâmă de amintire din tot ceea ce a fost cândva ceva, ceva frumos, dureros de frumos … Mă trezesc, adorm, mă trezesc din nou, plâng, oftez, mă ridic, cad, mă rog, visez, vorbesc, râd, creez, gândesc, stau, citesc, zâmbesc, apuc, desenez, creez din nou, cânt, simt pasiune, simt durere, simt bucurie, simt tot ceea ce poți simți într-o viață întreagă. Nu e o înșiruire de cuvinte ci sunt acțiuni, sentimente, trăiri reale petrecute într-o perioadă lungă de timp și reușind să devină scrise în câteva minute. De ce? Pentru că profunzimea nu poate fi descrisă în cuvinte multe, explicații si iar explicații. Ceea ce e profund, e profund și va rămâne profund. Profunzimea e mult descris în puțin!

Așa e viața mea, așa e viața ta. O profunzime a unei idei geniale create de Dumnezeu! TU! Ești o minune capabilă să trăiască o viață, El ți-a dat o viață, o viață să o trăiești pentru El. Ce faci? Trăiești pentru El? Ți-a dat viața aceasta și te-a creat în așa fel încât să poți simți totul, să simți viața. Când plângi, Îl simți? Dumnezeu este în lacrima de pe obrazul tău. Când ești in suferință, Îl simți? Dumnezeu te înconjoară cu Harul Său, te mângâie prin Cuvântul Său! Îl citești? Este un Cuvânt plin de putere! Îți poate da pace, îți poate da bucurie, îți poate da vindecare, îți poate da speranțe, te poate face să visezi, este ceva minunat. Când ești bucuros, Îl simți? Dumnezeu este acolo și râde împreună cu tine! Ești prețios în ochii Lui! Ești o minune creată de mâinile Sale! Ești din Dumnezeu și exiști pentru că El a vrut să exiști!

Cât timp din viața ta îi acorzi Celui ce te-a creat? Celui care a făcut totul pentru tine și care te iubește incredibil de mult, încât a hotărât să-și dea unicul fiu pe cruce să moară pentru tine, pentru mine … A murit pentru mine? Mă cutremur de fiecare dată când mă gândesc la jerfta făcută la Golgota pentru mine, pentru o păcătoasă ca mine! Dar totuși, ce fac eu? Ce faci tu? Cât timp îi acord Celui care mi-a acordat mie totul? Îmi dau seama că nu îi îndeajuns și totuși El mă iubește fără ca eu să fac ceva în schimb, El te iubește fără ca tu să faci ceva! El este cu adevărat minunat! Este Dumnezeu! Îl iubesc cu toată ființa mea și vreau, vreau să-I arăt asta prin viața aceasta minunată pe care mi-a dăruit-o! Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Dar tu, tu ce faci? Viața este o minune de la El! Viața e o minune așa cum e ea, fericită, dureroasă, miloasă cu unii, dură cu alții, monotonă uneori, plină de surprize alteori. E viață și e din Dumnezeu! Este ceva special și oricum ar fi ea merită trăită și merită trăită pentru El! Nu renunța niciodată, înfruntă necazul și zâmbește bucuriei! El are un scop cu viața ta! Îndrăznește să intrii în planul Lui! Îndrăznește, viața e o minune!

Fărâmă de fericire, iată că ai venit. Te-am așteptat îndurând tot ce se putea îndura, te-am așteptat mulțumind pentru tot ceea ce era prea greu de îndeplinit, te-am găsit în tot ceea ce era imposibil de găsit. S-a scurs timpul acesta secundă cu secundă, mult prea încet la momentul acela, mult prea repede în momentul acesta. S-a meritat totul! Fărâmă de fericire ai venit in viața mea, m-ai inundat cu puținul tău, infinit pentru mine. Fărâmă de fericire, El mi te-a adus, El mi te-a dat!

„Cine cugetă la Cuvântul Domnului, găsește fericirea, și cine se încrede în Domnul este fericit.” Proverbe 16:20

Un an binecuvântat! Da, un an binecuvîntat! Ce putere mare să poţi zice acest lucru când din punct de vedere uman totul a fost pe dos, totul a fost contrar a ceea ce te aşteptai să fie.

Am înţeles, da am înţeles! Nu mai este mult din el dar a fost un an binecuvântat!

Când totul în jurul tău pare a se nărui, când Cel care ar trebui să-ţi răspundă la rugăciuni tace, când Cel care ar trebui să te mângâie nu o face, când Cel care ar trebui să fie lângă tine pare a nu fi, tu totuşi roagă-te, insistă, rugăciunea este cheia. Vei afla mai târziu… El a fost acolo tot timpul. Dumnezeu e mereu cu tine!

Încercarea de multe ori aduce nemulţumire. De ce Doamne? De ce trebuie să fie aşa? De ce? Ajungi la fiecare pas să te întrebi: „De ce?”

Eu am aflat răspunsul. De ce? Pentru că „…toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Romani 8:28

Alege să-I mulţumeşti Lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ţi se pare greşit, pentru tot ceea ce te nemulţumeşte, pentru încercările prin care treci, alege să-I mulţumeşti chiar dacă nu ştii ce va urma, chiar dacă tace, alege să-i mulţumeşti, chiar daca…

„Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule, şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele! ” Habacuc 3:17-18

Boală, oh boală… roagă-te şi El te va vindeca! Insistă în rugăciune! Crede! Are un plan cu tine! „I-am văzut căile, şi totuşi îl voi vindeca; îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el.Eu creez rodul buzelor: „Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! – zice Domnul – Da Eu îl voi vindeca!” Isaia 57:18-19

Nelinişte, oh nelinişte… rogă-te şi El îţi va da pacea! Insistă în rugăciune! Crede! „Dacă dă El pace, cine poate s-o tulbure?” Iov 34:29

Insucces, oh insucces… roagă-te şi El va face să fii cap şi nu coadă! Insistă în rugăciune! Crede! Uneori Dumnezeu hotărăşte să schimbe drumul vieţii tale, încrede-te în El, viitorul tău este în mâinile Lui! Nu descuraja când totul nu merge conform planului tău dacă Dumnezeu are un altul cu tine! „Dar tu, dacă alergi la Dumnezeu, dacă rogi pe Cel Atotputernic, dacă eşti curat şi fără prihană, atunci negreşit, El va veghea asupra ta, şi va da înapoi fericirea locuinţei tale nevinovate.Şi deşi începutul tău va fi fost mic, totuşi sfârşitul tău va fi fost foarte mare.” Iov 8:5-7

Frică, oh frică… roagă-te şi El va alunga frica! Insistă în rugăciune! Crede! „… Alungă neliniştea, căci n-ai de ce să te temi şi spaima, căci nu se va apropia de tine.” Isaia 54:14

Roagă-te căci „El face lucruri mari şi nepătrunse, minuni fără număr.” Iov 9:10

Rugăciunea este cheia, insistă!

Stau şi mă gândesc. Aş vrea să ştiu de ce? Aş vrea să ştiu „de ce?” la tot ce mi se întâmplă. Stau şi mă gândesc. Vreau ca atunci când voi fi cu Tine, acolo sus, vreau ca atunci când Te voi vedea să-mi răspunzi la toate de ce-urile. Vreau să ştiu de ce a trebuit să fie aşa tot ce pentru mine părea greşit, tot ce pentru mine era durere. Vreau să ştiu, dar mi-e teamă. Mi-e teamă că atunci când Te voi vedea, atunci când voi sta în faţa Ta, când voi fi cuprinsă de minunăţia splendorii Tale, nu mă va mai interesa nimic din tot ce a fost pentru mine cândva, aici şi nu mă va mai interesa să ştiu răspunsul la toată confuzia mea de acum, aici.

În mine, însă, acum se naşte o altă întrebare. Atunci, acolo, cu Tine, de ce nu m-ar mai interesa răspunsul la întrebarea mea, de aici, acum… „de ce?” ?