Lavinia Silvia Ciungan - “Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.” Proverbe 14:10

Înviorează-mă, Doamne

Înviorează-mă, Doamne, și fă-mă să zbor,
Să zburd pe câmpie între sălbatice flori
Și gându-mi s-alerge mereu către zări.
Înviorează-mă, Doamne, și visu-mi redă.

Înviorează-mi, oh Doamne, și trupul și gândul
Și inima toată Să-Ți cânte Cuvântul.
Zburând către ceruri pe aripi de vultur,
Înviorează-mi, oh Doamne, și lutul și cântul.

Înviorează-mă, Doamne, și fă-mă să zbor,
Însuflețește-mă și viața-mi redă,
O iau înaintea zorilor și strig:
Înviorează-mă, lumină să-mi fi!

 

 

 

Inspirată din Psalmul 119

Visuri

Visuri se nasc şi mor,
Apar şi dispar ca umbre în treacăt
Pe-ale lumii clădiri,
Se-ascund în colțuri de gând şi revin.

Sunt visuri în inimi de om
Închise de teamă şi-aleargă domol,
Se pierd printre stele şi nori,
Rătăcesc prin cerul fragil şi cobor.

Sunt dimineți senine
Scăldate în lumină şi iubire.
Sunt inimi încălzite de scântei fierbinți,
Credință neobosită în trupuri de sfinți.

Sunt visuri care prind viață
Prin Cel ce Însuşi viața a creat,
Ca ploaia de vară pe câmpul înverzit
Ce firul de iarbă l-a însuflețit.

Visuri se nasc şi mor,
Apar şi dispar ca umbre în treacăt
Pe-ale lumii clădiri,
Se-ascund în colțuri de rai şi devin.

Aş vrea să Te găsesc

Aș vrea să Te găsesc în noapte
Când totul urlă-n jurul meu,
Aș vrea să Te găsesc și-n șoapte,
În liniști, în amurg violaceu,

Aș vrea să Te găsesc în stele,
În gânduri, în lumină, cer senin,
Aș vrea să Te găsesc și-n bucurie,
În inimi calde, chiar într-un străin,

Aș vrea să Te găsesc în zâmbet,
În chip de om visând mereu,
Aș vrea să Te găsesc și-n plânset,
În vânt, furtuni, chiar și în greu,

Aș vrea să Te găsesc în mări și-oceane,
În ape-adânci vuind necontenit,
Aș vrea să Te găsesc și-n ramuri,
În freamăt de păduri, în ciripit,

Aș vrea să Te găsesc pe culmi înalte,
În văi, pe dealuri și câmpii,
Aș vrea să Te găsesc în toate
Și-n totul totului de Tine să mă ții,

Aș vrea, o, Domnul meu, neîncetat,
Să Te găsesc în drumul meu,
Și pe-al Tău braț să fiu purtat
Și când zâmbesc și când mi-e greu.

Mi-e inima caldă

Mi-e inima caldă
Și bate în piept cu putere.
Nici frică, nici moarte nu pot s-o mai sperie.

Mi-e inima caldă
Și-o simt cum emană
Curaj și speranță, iubire umană.

Mi-e inima caldă
Și astfel aș vrea să rămână.
Să uite de gheață, de frig, de furtună.

Mi-e inima caldă
Și aș vrea să Te laude mereu
Când ceru-i senin, dar și când e greu.

Mi-e inima caldă
Și sufletul plin de dor,
Dar cerul mă așteaptă, aici sunt călător.

Sus pe munte

Mergi pe un drum necunoscut,
Printre gânduri de munte
Și raze de soare.

Străbați lumi deschise
Cu aripi de vultur
Și râzi de ninsoare.

E pace în sufletul tău
Lovit de furtună.
Pe umerii tăi
Stau culmi de armură.

Rămâi liniștit
Cu Domnul de mână,
Când îngerii-n stoluri
În juru-ți se-adună.

Lucruri în neștire

Aș vrea să știu ce se petrece în mintea ta,
dar am găsit sufletul închis.

Nu știu ce s-a întâmplat în ultima vreme,
pari a-ți fi pierdut puterea.

Ești obosit, frânt, visul se stinge.
Unde ți-e bucuria de altă dată?

Aș vrea să știu ce se petrece în sufletul tău,
dar mintea și-a ferecat ușile.

E pustiu,
E gol.
Nu se mai aud muzicile.
Îngerii tac.
Furtuna se dezlănțuie:
potop.

Și ți-ai întors fața spre Domnul Dumnezeu ca să-L cauți.

Prin vânt eu gust iubirea Ta

Furtuni produci cu mâna Ta
și chiar prin vânt îmi spui: „Tu ești a mea!”

Tăcere.
Dragostea Ta e scrisă în inima mea.

Furtuni produci cu mâna Ta
și chiar prin vânt îmi spui: ”Nu te-nfrica!”

Tăcere.
Puterea Ta e scut în viața mea.

Tu, Dumnezeule, mă faci curajoasă.

(Despre simțuri și vânt – 6 octombrie 2015)

Prin vânt aud că mă iubești

Străbat nori și ceruri și cânt,
încet, încet, lăsându-mă purtată de vânt.

Prin melodia prezenței Tale alerg,
iubirea cântecului Tău să percep.

Simt picături de note pe obrajii mei
din ploaia ce se scurge din portativul Tău.

Aud iubirea cântecului divin
prin vântul ce adie cu un sunet sublim,

din văzduhul Tău în mine.

(Despre simțuri și vânt – 27 noiembrie 2014)