Mângâiere

Stau și ascult al dragostei scump cânt
Ce se revarsă-n valuri pe pământ,
Deși e-ascunsă fața Ta de nori și cerul ‘nalt,
Iubirea-Ți se-oglindește pe malul ăstălalt,

Aici unde o floare încă mai ofilește,
Iar omul cel firav prin Tine doar trăiește,
Unde deși-i durere și-o lume de necaz,
Iubirea Ta e mângâierea pe-al inimii obraz.