E-o muzică de toamnă

E-o muzică de toamnă
Pe-ntinsele meleaguri,
În sunet cald de violină
Dansează în şiraguri

Natura şi văzduhul
În ritmuri grațioase,
Se bucură şi duhul,
Dansează a mele oase,

E-o bucurie sfântă
Ce sună peste sate,
Râde şi iarba mută
Cu ceru-n unitate

Şi cântă păsărele
În rând cu glas de om,
Se-nchină-n văi izvoarele
Şi udă al meu pom

Sădit în palma Lui,
Care nu veștejește,
Sfințit de mâna Regelui
La vreme el rodește,

Şi lacrima-i o floare
Venită din izvor,
Iar viața-i dă culoare
Prin mâna unui pictor

Ce cu măiestrie
Lumea-ntreagă a pictat
Într-o călătorie
Făcută-n lung și-n lat,

Şi râde-afar’ natura,
În mine râde inima,
Se-nchină-n codru ramura,
Pe față râde lacrima,

Tresaltă munții falnici
Și marea în adânc,
Eu râd cu ochi zburdalnici
Şi înspre larg m-avânt,

Păşesc desculţ pe ape
Cu-al meu Isus de mână
Şi El îmi e aproape
În aprigă furtună.