Contradicţii

Bate, bate și bate așa de tare. Câteodată am impresia că ar vrea să iasă din piept. E inima mea și deși e parte din mine, din trupul meu, nu o înțeleg de multe ori sau poate nu am înțeles-o niciodată.

De multe ori e neliniștită, de multe ori începe să tremure din motive simple, poate că nici nu ar putea fi numite motive acele lucruri.  De multe ori e tristă, plânge și tânjește după ceva. De multe ori nici ea nu știe ce e acel ceva ce ar putea să o facă fericită. De multe ori se lasă înșelată, crezând că de data asta ar putea fii diferit, ar putea să primească iubire, pace și liniște. Așteaptă și așteaptă și nu primește nici un răspuns. Tăcere e tot ce a cunoscut vreodată.

E inima mea și e parte din mine, dar pare atât de diferită de restul. E deosebită în felul ei, dar pare că nu se integrează în trupul meu. Creierul se uită la ea și o numește naivă. Spune că prea ușor lasă orice lucru să pătrundă înăuntru și prea ușor lasă lucrurile să o afecteze. Spune că naivitatea ei e prea mare și o face să sufere. Spune că raționamentul ei nu e corect.

E inima mea și e parte din mine, dar pare atât de diferită de restul. În fiecare zi e zdrobită, în fiecare zi sângerează. Celelalte organe nu văd că datorită ei, datorită sângelui transmis de ea pot ele funcționa, nu văd că sângerarea ei le aduce lor bine, le aduce viață.

Bate, bate și bate așa de tare. Uneori e așa obosită și ar vrea să se oprească. Uneori drumul îi pare atât de dificil, la tot pasul întrebări fără nici un răspuns, praf ce îi intră în ochi, noroi ce o face să încetinească și o murdărește și pietre care o fac să își piardă echilibrul, iar uneori să se lovească.

”Mă opresc.” îmi spune. ”Mă opresc. Nu mai pot continua.”

”Mai bați! Continuă să bați!” îi spun. ”Nu te opri! Eu vreau să bați! Eu vreau să bați chiar dacă nu primești ceea ce vrei, chiar dacă drumul e greu, devine și mai greu și nu vezi nimic. Eu vreau să bați chiar dacă toți își bat joc de tine, chiar dacă te fac să suferi și te rănesc. Eu vreau să bați chiar dacă ei nu știu ce e în tine, chiar dacă nu vor știi niciodată. Eu vreau să bați chiar dacă ești sensibilă, chiar dacă ești naivă. Eu vreau să bați chiar dacă nu o să ai niciodată ceea ce îți dorești. Eu vreau să bați chiar dacă nu înțelegi cum funcționează lucrurile în lumea asta. Eu vreau să bați chiar dacă nu vei știi niciodată nimic. Eu vreau să bați pentru că ești parte din mine, pentru că fără tine nu aș putea simți, nu aș putea exista. Eu vreau să bați pentru că te iubesc, inimă! Te iubesc pentru că ești slabă, pentru că ești diferită. Te iubesc pentru că ai curajul să sângerezi și te iubesc pentru că prin tine îl simt pe el, o simt pe ea, îi simt pe ei, oamenii din jurul meu. Te iubesc pentru că prin tine îl simt pe El, scumpul meu, Isus.”

”Ferice de cei care își pun tăria în Tine, în a căror inimă sunt croite drumuri. Când străbat aceștia Valea-Plângerii, o prefac într-un loc plin de izvoare; și ploaia timpurie o acoperă cu binecuvântări. Ei merg din putere în putere…” Psalmul 84:5-7