Impact

Era o zi de vară obișnuită. Mă aflam într-un oraș mare și necunoscut pentru mine. De ceva timp Dumnezeu a început să schimbe direcțiile vieții mele în aproape toate domeniile. Am început să devin confuză, tulburată și nesigură. Loviturile veneau din toate părțile și eram gata să cad la pământ. Erau săgeți ce veneau din toate direcțiile. Mă aflam într-un război.

Mă întorceam de la facultate. Tocmai dădusem admiterea și am primit rezultatele. ”Cu taxă!” Eram ca și picată, părinții mei nu-și permiteau asta. Dar războiul a început cu ceva timp în urmă. Primul atac a fost îmbolnăvirea tatălui meu. Nimeni nu știa ce are, doctorii nu găseau nimic. A urmat moartea bunicului, iar apoi a urmat viitorul meu. Fără facultate, fără o direcție, viitorul meu era ca și ratat. Alte opțiuni nu mai aveam.

În drumul meu, am trecut printr-un parc. Mergeam cu capul în jos, iar în mintea mea gândurile se înghesuiau unele în altele. Eram pe nicăieri. O doamnă mai în vârstă, de pe o bancă, m-a strigat. M-am întors spre ea și m-a rugat să o ajut cu plasele pentru că are niște probleme la genunchi. M-am uitat la ea, m-am uitat la drum înainte și am ales să merg să o ajut. I-am luat plasele, iar ea venea pe lângă mine. Mi-a povestit că a mers la farmacie, a fost de a cumpărat ceva de mâncare, apoi mi-a povestit puțin din neputințele ei fizice și pe urmă s-a lăsat tăcerea.

Mergeam amândouă pe aleea parcului și eram aproape de ieșire când ea s-a uitat la mine și m-a întrebat: ”Crezi în Dumnezeu?”. M-am întors spre ea și cu un zâmbet i-am spus: ”Da, cred!”. S-a lăsat din nou tăcerea. A continuat pe urmă: ”Dar te încrezi în El?”. De data asta mă uitam la ea cu ochii plini de lacrimi. Nu puteam ascunde nimic. În tot războiul pe care îl duceam, mă încredeam eu în Dumnezeu? În tot războiul ce se dădea în mine și începea să cucerească bucăți din mintea mea, inima mea, în momentul în care eram pe cale să-mi pierd orice speranță, Dumnezeu a hotărât să trimită un înger ca să-mi spună să mă încred în El. Plângeam eu, plângea și ea, pe urmă mi-a spus: ”Tu ești copilul lui Dumnezeu!”. Am mers cu ea până acasă și m-a invitat la ea. Mi-a vorbit multe, iar inima și mintea mea începeau să prindă curaj. 

Au trecut aproape doi ani de atunci și nu pot uita nimic din ce a fost. ”A impacta?” Oameni cu impact în viața mea? Da, acest frumos înger. Mi-a spus așa la un moment dat: ”De fiecare dată când plec de acasă mă rog Domnului să-mi scoată în cale un om căruia să-i spun despre dragostea Lui.” În acea zi Dumnezeu m-a ales pe mine, în acea zi războiul a fost câștigat. De ce? Pentru că un om a ales să facă voia Lui și să se lase condus de El. De cât timp a avut nevoie să lase un impact în viața mea? O plimbare, atât. A avut curajul să iasă din confort și a avut curajul să mă strige.

Acum, am înțeles. Nu eu am ajutat-o pe ea, ci ea pe mine. Oricine putea să-i ducă plasele, dar nu oricine putea să-mi spună ceea ce mi-a spus ea. Cum pot eu să trăiesc cu impact? Cum poți tu să trăiești cu impact? Ieși din confortul tău și îndrăznește. Nu ai nevoie de minuni. Minunea o va face El.