Copaci tăcuți.
E doar liniște printre copaci, toți tac, toți știu, niciunul nu poate vorbi. E liniște deplină. Câteodată mă întreb: ”Cum ar fii dacă ei ar putea vorbi?” Mă gândesc la oamenii ce au trecut pe lângă ei, mă gândesc la poveștile ce s-au spus la umbra lor, mă gândesc la minunile ce s-au întâmplat chiar lângă ei. Unii cu siguranță au povești minunate înăuntrul lor. Sunt copaci, se mișcă, produc zgomot cu ramurile lor, cu foșnetul frunzelor, aud chiar, dar nu pot vorbi. Lucrul acesta atât de important. Dar ei nu, ei nu pot vorbi. Uneori așa mult mi-aș dori să vorbească copacii. Măcar el, măcar nucul acela. Să transmită povestea prin sunete necunoscute transformate în cuvinte omenești, dar e tot liniște. E tot liniște.
Comments ( 2 )