Scrisoare din necunoscut.

Plângi amarnic în noapte şi-ţi curg lacrimi pe obraji. Suspinele tale sunt multe şi inima îţi este leşinată. Te văd frământându-te, te văd cerşind după iubire, te văd amăgit de frumuseţi deşarte, te văd plângându-ţi de milă. Nu mai ştii cine eşti, ce ai ajuns, nu mai ştii nici ce vrei. Te compătimesc.. Aş vrea să-ţi pot spune: ” Opreşte-te!!… ce cauţi tu nu se găseşte acolo, ce aştepţi tu nu e necunoscut.” Aş vrea să-ţi pot spune, dar cuvintele rămân mai departe în mine. Eşti prea distras ca să asculţi, eşti prea ocupat ca să mai ai timp, aş vrea să-ţi spun dar tot ce vezi e doar tu.

Nu te mai osteni atât!

Îmi vine să râd când te văd aşa, îmi vine să plâng când te văd aşa. Până când vei căuta în zadar? Până când vei hoinări aiurea pe alte teritorii? Când îţi vei da seama? Sunt un Dumnezeu gelos! Te vreau cu totul pentru Mine!

” … varsă zi şi noapte şiroaie de lacrimi! Nu-ţi da niciun răgaz, şi ochiul tău să n-aibă odihnă! Scoală-te şi gemi noaptea când încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă înaintea Domnului!  Iată ce mai gândesc în inima mea şi iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă. Şi credincioşia Ta este atât de mare! ”

Plângerile lui Ieremia 2:18-19; 3:21-23;