Misterul unei femei credincioase.

E dimineața devreme. O privesc mirată cum doarme. Lumina începe să pătrundă prin fereastră și o luminează. Umbrele nopții dispar încet și totul ia ființă în lumina soarelui. Ți se pare că întreg trupul ei e luat dintr-o poveste de basm. Razele de soare  se joacă pe fața ei și împreună cu câteva umbre îi subliniază atât de bine forma feței încât o face să radieze de frumusețe. Părul ei de un auriu ciudat fac ca mii de luminițe să se răsfrângă prin cameră. Deschide ochii. Liniștea de pe fața ei mă fascinează. Mă uit în ochii ei și nu pot vedea nimic. Albastrul lor mă inundă ca un val. E așa de limpede, e așa de clar. Văd noutate, văd puritate, văd fragilitate. E așa de mică.

Vine seara, mă pun în pat și adorm. E din nou dimineață. Mă trezesc. Mă duc la ea și o văd din nou. Lumina pătrunde la fel pe fereastră, dar ceva e diferit și nu e din cauza luminii. Nu, nu e nici din cauza poziției în care doarme, poziția e aceeași. E ea, e vorba de ea. E o alta. Lumina și umbrele îi accentuează ridurile, dar are un farmec aparte, are o frumusețe zdrobită de timp. Auriul părului ei s-a închis între timp. Nu mai e un copil, a crescut. Deschide ochii și văd că albastrul e același, dar totuși în ochii ei poți vedea acum multe. Ochii ei au pierdut din claritate, ochii ei ascund o parte a unei vieți de om. Văd suferința adunată cu trecerea timpului, văd bucuria care au făcut ca ochii ei să strălucească, văd grija și răbdarea cu care și-a crescut copiii, văd rănile care au făcut ca ochii ei să lăcrimeze, văd dragostea pe care o poartă soțului ei, văd bunătatea cu care a ajutat pe cei în nevoie. Liniștea de pe fața ei mă fascinează și acum. E aceeași liniște a copilului din trecut. Cum e posibil?

Se ridică și îngenunchează lângă marginea patului. Cei din casă dorm, e încă mult prea devreme. Începe să se roage. Lacrimile își fac loc pe fața ei, Harul Lui o înconjoară, pacea o inundă, lumina pătrunde înăuntrul ei și fac din ea o femeie de o frumusețe desăvârșită. O văd cum primește putere, o văd cum întreaga ei ființă plutește într-un ritm angelic. Acolo, în prezența Tatălui, întregul ei mister începe să se deslușească.