La cât eşti gata să renunţi?

‎”… Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul.” 1 Ioan 1:5-6

Spui că eşti al Lui şi totuşi faci după capul tău. Spui că Îl urmezi şi totuşi mergi pe un drum făcut de tine. Spui că ceea ce spune Biblia este adevărul şi totuşi nu împlineşti decât pe jumătate din ce spune El, poate nici atât. Spui că ai o relaţie personală cu El dar nu te interesează ceea ce crede El. De câte ori L-ai întrebat dacă un lucru este bun? De câte ori L-ai întrebat dacă ceea ce faci este bun, dacă ceea ce vorbeşti este bine, dacă ceea ce gândeşti este şi ce gândeşte El? Spui că eşti al Lui şi totuşi nu-L întrebi dacă este bine ceea ce faci ci mergi înainte aşa după capul tău crezând că mergi pe un drum bun. Te enervezi şi te înfurii când cineva te mustră în legătură cu ceea ce faci, poate de felul cum te îmbraci, poate în legătură cu vocabularul tău şi ripostezi spunând că nu e treaba lui. Până la urmă poate e şi treaba lui; ca fraţi şi surori în Domnul suntem datori şi responsabili unul faţă de celălalt. 

Dacă eşti al lui Isus şi Îl iubeşti aşa cum pretinzi cu buzele, atunci să faci voia Lui este tot ceea ce contează, atunci înainte de orice lucru Îl întrebi dacă este bun sau rău şi aştepţi răspunsul Lui.

De ce mulţi nu întreabă? Pot să spun un lucru: De frică! Le este frică de un răspuns negativ! Nu sunt gata să renunţe dacă răspunsul este nu.

Dacă Îl iubeşti aşa cum spui, atunci întreabă-L întotdeauna: Care este calea? Ce este bine şi ce este rău? 

La cât eşti gata să renunţi?