Frumuseţe fără cusur

A fost un timp când … a fost un timp când am crezut că cineva de aici de pe pământ poate umple ceva în inima mea şi nu înţelegeam cum, când, unde se va întâmpla minunea asta. Minunea aceasta pusă în ghilimele pentru că am înţeles că nimeni şi nimic nu poate umple ceva în mine, nu poate completa, nu poate turna decât Tu, Dumnezeule.
Ca orice fată visez să fiu o prinţesă din poveşti care într-o zi îşi va întâlni prinţul venind pe un cal alb şi strălucind în armura sa. Ca orice fată visez la frumuseţe, la strălucire, la împlinire a viselor.
Dar nu ca orice fată acum, mai mult ca niciodată, doresc să las totul din mine, să dau eul meu la o parte, să las ceea ce doresc eu şi cu toată puterea şi voinţa mea să mă pun deoparte pentru Tine, Tată, vreau să uit de mine, să uit de ceea ce mi se pare că merit, să uit de orice mi se pare frumos în propria-mi persoană şi să cunosc adevărata frumuseţe, adevărata strălucire, adevărata minune. Vreau să văd mai mult din frumuseţea Ta fără cusur, vreau frumuseţea Ta să se oglindească în fiinţa mea, vreau să fiu mireasa Ta preaiubită, vreau să fac totul pentru Tine. Vreau să nu mă mai intereseze propria-mi persoană, vreau să fac totul cu dragoste, vreau să merg pentru Tine, să lupt pentru Tine, să ajut pentru Tine, să vorbesc pentru Tine, să cânt pentru Tine. Vreau să fiu pe placul Tău şi nu al lumii, vreau să mă îmbrac, să mă comport, să vorbesc, să gândesc astfel încât să am aprecierea Ta şi nu a lor pentru că Tu eşti Prinţul visurilor mele!