Adierea Lui

Pornesc la drum, eu gândul să-mi adun, 
Golind puțin câte puțin din mine, 
M-ascultă mierla și frunza unui prun, 
Mă vede și câmpia ce flori în brațe ține, 
 
E limpede tot cerul, lumina Lui coboară, 
Se limpezește sufletul în mine, 
M-ascultă El, spre El cuvântu-mi zboară, 
Mă vede și în brațul Lui mă ține, 
 
Suflarea Lui înseninează viața mea,  
Și adierea Lui ajunge pân’ la mine, 
Pornesc la drum chiar dacă inima mi-e grea 
Știind că El în mâna Lui o ține.