Un vis

Cu ceva timp în urmă s-a născut în inima mea un vis de a scrie. Iubesc să scriu, să-mi aștern gândurile, ideile pe o hârtie, să creez, să formez, să scriu și rescriu până capătă o formă de care sunt cât de cât mulțumită sau până când ceea ce scriu îmi transmite emoția aceea pe care am căutat să o expun sau ideea care doresc să o transmit. Uneori ideile curg așa cum curge mierea și abia țin pasul cu ele, alteori scriu un cuvânt, două, le șterg și scriu din nou. Mă opresc și las totul așa. Apoi mă reîntorc peste câteva zile să reiau din nou totul, să văd unde am rămas, să încerc din nou să creez ceva. Mă pasionează asta, iubesc să fac asta și ori de câte ori scriu mă simt mai aproape de Dumnezeu. E un timp pe care îl petrec cu El și poate că și de asta m-am îndrăgostit de scris, de cuvinte. Dar El știa asta dinainte să știu eu pentru că El mă cunoaște mai bine decât mă cunosc eu. În ultima postare am scris cum nu a fost nici planul A, nici planul B, nici planul C cu privire la viitorul meu, ci am ajuns la planul D, planul lui Dumnezeu, am ajuns să urmez Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, secția Limbi și Literaturi.

Îmi place să scriu poezii, îmi place să scriu povestioare, să scriu file de jurnal, îmi place să experimentez, dar mult din ceea ce am scris le am salvate undeva departe de ochii lumii și de multe ori mi-e teamă să le scot la iveală, să le arăt. Așa am început să scriu și povestioare pentru copii prin care aceștia să Îl cunoască pe Dumnezeu și care să le stârnească curiozitatea și să îi facă să-și dorească să audă cât mai multe despre acest Dumnezeu care i-a creat și care dorește să le fie prieten. Așa a început să se contureze prima povestioară despre un melc pe nume Richard și o fetiță Ines.

Povestioara am scris-o cu ceva ani în urmă, ea s-a transformat și șlefuit în anii care au urmat trecând prin urechile fetelor mele de atâtea ori, ajungând să o îndrăgească și să numească de atunci toți melcii pe care îi văd Richard, iar anul acesta a fost anul în care s-a conturat ca și carte și am reușit să transform cuvinte în imagini și să dau viață acestora prin culoare și să le pun în ilustrații, o altă latură creativă care mă pasionează. Nu am niciun fel de studii în domeniul artelor plastice și știu că mai am mult de lucru la această parte, dar mi-am dorit atât de mult ca povestioara să o ilustrez eu, așa cum o văd eu.

E încă la stadiu de vis, dar e atât de aproape de a deveni realitate și sper ca în luna, lunile ce urmează să ajungă să vadă lumina tiparului și să ajungă în mânuțele copiilor. Mă rog să fie o binecuvântare pentru ei și o mică sămânță din Dumnezeu care să fie plantată în inimioarele lor.

Puteți spune și o rugăciune pentru mine dacă vă amintiți. E prima dată când pasiunea aceasta de a scrie depășește limitele online-ului și își ia zborul spre o hârtie fragedă și palpabilă.

Cu emoții aștept să văd împlinirea unui vis, un vis pus de Dumnezeu în inima mea.