Ai tăcut o vreme,
Ai ascultat și-atât,
Rugi se ‘nălțau la Tine,
Dar nu Te-ai coborât,

Și m-ai privit un timp,
Ai urmărit inima mea,
Iar ea Te căuta cu-ardoare
Deși nu Te vedea,

Ai așteptat apoi o vreme,
Ai numărat cu-nțelepciune,
Nici prea târziu, nici prea devreme,
Mi-ai dat răspuns la rugăciune,

Ai copleșit ființa mea,
Mi-ai arătat iubirea-Ți minunată,
Dorința ce era pierdută
De Tine nu era uitată,

Mi-ai arătat din nou credincioșie,
Ai picurat cu îndurare,
M-ai mângâiat cu duioșie,
Mi-ai întrecut chiar orice așteptare,

Așa ești Tu, ești minunat,
Ești Domn pe-acest pământ,
Ești Domn al cerului înalt,
Ești Domnul meu Cel Sfânt.