Inimă descălțată

În liniști de suflet
O rugă se înalță,
Un răstimp de răsuflet
Și inima se descalță

De lacrimi și plânset,
De gânduri și frici,
Pe-o coardă și-un sunet
Și pași îndoielnici

Mă poartă prin lume,
Pe-un drum anevoios,
Neliniști și-un fluture
Zburând armonios

Din floare în floare,
De-a lungul câmpiei,
Căldura din soare
Dându-i lui tărie

Să poată să zboare
Şi liber să fie,
De-o frumusețe şi culoare
Cum n-a mai fost să fie

În lumea asta largă,
Pe-ntinsele meleaguri,
Pe-un petice de creangă
Şi frunze în şiraguri

Dansând în vânt
Şi străbătând oraşe,
Pe-o armonie, un cânt,
De sunete gingaşe

Ce se aud din depărtări,
Din margini de pământ,
Dar fluturele nu aude,
E o tăcere de mormânt,

O linişte de suflet,
Ce-n omul tulburat
Produce un mic sunet
Şi-ndeamnă la zburat,

E o vibrație lină
Ce poți s-o simți prin vânt
Când îngeri se închină
Cu fața la pământ

Şi aripi albe flutură
În ritmuri mlădioase,
Neliniştea înlătură
Din inimi prețioase,

Printr-o vibrație blândă,
Ce-o simte-un fluturaş,
Ce nu poate s-audă,
Se naşte-un muguraş,

Un mugur de credință,
Ce-n omu-mpovărat,
Ia orice suferință
Şi-ndeamnă la zburat

Spre zări cu vise colorate,
Cu primăveri în păr cărunt,
Cu zâmbete nemăsurate
Şi îmbrăcat în alb veşmânt.