Lavinia Silvia Ciungan - “Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.” Proverbe 14:10

O veșnică făclie ce arde ca un soare

Mă gândesc Isus la al Tău Cuvânt,
Iar inima-mi se-mbracă cu al Tău veșmânt,
Tu-mi ești un adăpost în zile-ntunecoase,
Din negură răsfrângi săgeți luminoase

Ce trupul îmi străpung cu bunătăți divine
Și sufletu-mi se-așază domol lângă Tine,
În gând îmi pătrunzi cu șoapte blânde,
De Tine m-ating cu mâini tremurânde,

Mă gândesc, Isus, la glasul Tău dulce
Și cerul întreg slavă Îți aduce,
Mă gândesc, Isus, la gloria-Ți măreață,
La vântul ce împrăștie fulgii de gheață,

Din inimi mohorâte, speranțe rănite,
Renaști o făclie-n ființe neprihănite
Și cerul îl aduci aproape de mine,
În inima pustie dorești să-Ți faci cămine,

Mă gândesc la stânca ce nu o pot ajunge,
La bunătatea Ta ce viață îmi aduce,
Un adăpost îmi ești, un turn de scăpare,
O veșnică făclie ce arde ca un soare,

Pământul încălzește cu raze fierbinți,
Necazul topește din inimi de sfinți
Şi iarna îngheață cu frigu-i natura,
Dar focu-Ți dezgheață cu grijă făptura.

Credință de copil

Cu chip plin de zâmbet
Și stele mănunchi,
Cu dragoste-n râset
Și flori pe genunchi,
 
Copil din poveste
Înalță o rugă
Și orice tristețe
Din lume alungă,
 
Visează și cântă
În rând cu natura,
Dansează, se-avântă,
Spre cer cu făptura-i
 
Puternică, firavă,
Un dulce amestec,
Și-n mica dumbravă
E-un cânt de poveste,
 
De leagăn, visător,
De dragoste vie,
De rugă, de dor,
De slavă și mărire,
 
Ce lume minunată
Se vede printre stele,
E-o lume imaginată
De scumpe cuvințele,
 
O lume cu rubine,
Crenguțe cu-albe flori,
Cu zile tot senine
Și viață în culori,
 
Ce caldă e natura
Cu bucurie-n suflet,
Ce fericită-i mura
Și spinu-i tot un zâmbet,
 
Ce chip de înger
Pe-o față de copil,
Ce dulce mister
Puternic și sensibil,
 
Copil din poveste
Cu lume ca-n vis,
Ne cântă de dragoste
Din micul paradis,
 
Ascultă și-nvață
Și cântă cu el,
Fii plin de viață,
Dar blând ca un miel,
 
Vezi lumea întreagă
Prin ochi de copil
Și-n suflet te roagă
Să fii tot umil,
 
Să cânți cu-a-tale buze
Doar despre Rege
Și printre uscate frunze
Tu pașii ți-i alege,
 
Să mergi înspre țintă
Cu flori pe chip mereu,
Și a ta inimă să cânte
Doar despre Dumnezeu,
 
Să vezi o lume tainică
Cum nu ai mai văzut,
Va fi o lume veșnică
Ca-n visul nevăzut,
 
O lume clară de cristal,
Cu îngeri pe cărare,
O lume ca un ideal
Din operele literare,
 
Oh, ce minune mare
Să ai un trup fragil
Și-n inimă splendoare,
Credință de copil.