Lavinia Silvia Ciungan - “Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.” Proverbe 14:10

Melodie cerească

E pace în inimi, pe drumuri, în case,
Lumini calde-n suflet şi şoapte duioase,
O muzică lină şi îngeri în zbor
Zburdalnic se-avântă spre cer, către nori,

Și cântă văzduhul, se-nchină Pământul,
Iar neaua din cer așterne-n gând cântul,
În ieslea umilă se naște un Rege
Să spele a lumii fărădelege,

E Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare,
E ceea ce-n viață aduce culoare,
E pace, iubire, bucurie deplină,
Iar stele pe cer Lui se închină,

Părinte al veșniciilor și Domn al păcii
Ne umple cu harul divinității,
Și-o bucurie pură din ceruri născută,
În inimi și-n suflet se face văzută,

Se-aud muzici pe drumuri, în case,
Pe munți şi câmpii, în văi şi în vase,
Sunt glasuri cereşti şi armonii divine
Zburdalnic aleargă din cer către mine

Și-mi spun despre Rege, de dragostea Lui,
De pacea ce curge din inima Tatălui,
De Fiul Său drag ce-n lume-a venit
Pentru mine și tine, atât ne-a iubit,

Ce Domn minunat, ce zi de sărbătoare,
O iesle umilă și-o veșnică cântare,
Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte,
Iar cei plăcuți Lui de bucurie tresalte,

Să-L laude toți îngerii, să-L laude oștirea,
Stele luminoase, pâmânt, adâncimea,
Foc, grindină, zăpadă și ceață,
Vânturi năprasnice, tot ce-are viață,

E bucurie în inimi, pe drumuri, în case,
Iar îngeri în zbor străbat culmi voioase,
Se bucură cerul, apusul, chiar vântul
Zburdalnic zâmbeşte cutreierând Pământul.

 

“… toate strigă de bucurie și cântă.” Psalmul 65:13b

Mi-e inima plină de Hristos

Mi-e inima plină de miresme calde,
Împodobită cu flori suave și smaralde,
Mi-e inima plină de gânduri, frăgezimi,
Împodobită cu armonii cerești, cu lumini,

Mi-e inima plină de gingășie, har divin,
Împodobită cu dragoste și-un alb crin,
Mi-e inima plină de pace, de frumos,
Împodobită cu finețe de mâna lui Hristos.

Ochii-mi priveau topiţi spre cer

Ochii-mi priveau topiţi spre cer,
În glas purtam o rugăciune,
Cu inimă smerită-Ți cer
În zori de zi: “Dă-mi o minune!”,

Să simt acea atingere
Divină-n aerul de câmp
Și-n a mea plângere
Mireasma-acestui anotimp,

Să mă-nconjori cu bucurie
Și râsete pe chipul meu
Să Te vestească doar pe Tine,
Minunea ce Îmi ești mereu,

Dar dacă vânturile-ar bate
Năprasnic și puternic,
Dă-mi Tu tărie-n toate
Și-alungă vântul îndoielnic

Ce vrea să mă abată
Din drumul meu cu pași fragili,
Printr-o rafală neașteptată
Să-mi facă pașii dificili

Și chiar în aprigă furtună,
Dezlănțuită-n gândul meu,
Credință-mi fii când tună
Și pace când mi-e greu,

Despică marea-n-două
Să trec ca pe uscat
Şi o cântare nouă
Să sune neîncetat

În inimi călătoare
Ce-aşteaptă o minune,
Pe chipuri visătoare
Dumnezeiasca-ți lume.