Dezbracă-mă de frică
şi-mbracă-mă cu pace,
Să pot să-Ți aud glasul
şi-atunci când cerul tace,
De ar veni talazuri,
eu să nu mă scufund
Şi-atunci când marea-ntreagă
se-aude murmurând,
Să pot să înaintez
pe drumu-anevoios
Şi orice gând să-l fac
rob ascultării de Hristos,
Când lupta e în toi,
lumina se ascunde,
În inimă şi-n gând
Cuvântul îmi pătrunde.
Închid ochii și visez în miez de zi,
Cu păr în vânt și flori în mâini,
La lumi cu rodnice livezi,
Cu pace-n inimi și lumini,
Ce chipu-mi încălzesc cu stele
Și îmi șoptesc în gând ușor:
“Îți țin în Mână zilele
Și viața ta eu o ador!”
Sunt Mâini de Tată ce cu grijă
Ființa-mi înconjoară
Și chiar de viața mie-n derivă
El pașii mi-i veghează.
Să nu te temi și să nu tremuri,
Ci să te-ncrezi în Mâna Mea,
Căci cu iubire-n aste vremuri
Eu te voi ajuta
Și ca un crin ce strălucește
Pe chipul tău Eu voi luci,
Tu mergi ‘nainte și iubește
Eu Stâncă tare-n veci voi fi.
E-o muzică de toamnă
Pe-ntinsele meleaguri,
În sunet cald de violină
Dansează în şiraguri
Natura şi văzduhul
În ritmuri grațioase,
Se bucură şi duhul,
Dansează a mele oase,
E-o bucurie sfântă
Ce sună peste sate,
Râde şi iarba mută
Cu ceru-n unitate
Şi cântă păsărele
În rând cu glas de om,
Se-nchină-n văi izvoarele
Şi udă al meu pom
Sădit în palma Lui,
Care nu veștejește,
Sfințit de mâna Regelui
La vreme el rodește,
Şi lacrima-i o floare
Venită din izvor,
Iar viața-i dă culoare
Prin mâna unui pictor
Ce cu măiestrie
Lumea-ntreagă a pictat
Într-o călătorie
Făcută-n lung și-n lat,
Şi râde-afar’ natura,
În mine râde inima,
Se-nchină-n codru ramura,
Pe față râde lacrima,
Tresaltă munții falnici
Și marea în adânc,
Eu râd cu ochi zburdalnici
Şi înspre larg m-avânt,
Păşesc desculţ pe ape
Cu-al meu Isus de mână
Şi El îmi e aproape
În aprigă furtună.
Deschid ochii și notez
Pe o coală de hârtie,
Cu un zâmbet fredonez
Azi o dulce melodie,
Scriu cuvinte în neștire,
Inima să o golesc,
Să o umplu cu iubire,
Viață sfântă să primesc
Și pe coală să apară
Melodii din cer de sus,
Grijile îmi fac să zboară
Și văd fața lui Isus.