Satură-ne în fiecare dimineață de bunătatea Ta,
De bucurie, veselie, să Îți putem cânta.
În rugi pe genunchi, în glas şi în gând,
Copilă, să ierți, să râzi şi să plângi.

Satură-ne în fiecare dimineață prin Cuvântul Tău,
De foame, de sete, ființa s-alinăm.
Izvor nesecat de credință ne fii
Curgând dinspre ceruri între cei vii.

Satură-mă în fiecare dimineață de chipul Tău drag,
Piciorul pe cale să nu-mi fie pribeag,
Izbândă să-mi dai în fiecare zi
Cerească lumină în ochi străvezii.

“Satură-ne în fiecare dimineaţă de bunătatea Ta
și toată viaţa noastră ne vom bucura și ne vom veseli!”
Psalmul 90:14

Şi ar tremura tainic tot trupul în mine
De dor după ceruri, de dor după Tine,
Dar dorul e tainic şi el ca şi Tine,
Căci cerul e-aproape, e parte din mine.

Şi ar tremura tainic frunzişul, pădurea
De dor după ploaie, de dor după soare,
Dar dorul e tainic şi el ca natura,
Căci ploaia învie din morți şi făptura.

Şi ar tremura tainic tot gândul în mine
De dor după veşnic, de dor după apă,
Dar dorul e tainic şi el ca gândirea,
Căci sufletul meu din Cuvânt se-adapă.

Şi ar tremura tainic întreg universul
De dor după Rege, de dor după iubire,
Dar dorul e tainic şi el ca şi versul,
Căci glasul Tău e poezie vie.

Cu amândouă mâinile
Pe brațe mă propteşti,
Şi-n inimă, cu grijă,
Iubirea-mi dezmorțeşti.

Cu amândouă mâinile
Tu inima mi-o ții,
Pulsând în ritmuri calme
Iubire între străini.

Cu amândouă mâinile
Tu omu-mbrățişezi,
Şi-n trup, şi-n gând, şi-n suflet,
Iubirea o aşezi.

Cu amândouă mâinile
Tu lumea ai creat,
Prin păsări, cânt şi ceruri
Iubire ai arătat.

Cu amândouă mâinile
De Tine să mă țin,
Şi-n tot ce eu gândesc şi fac
Iubire să dețin.