În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni
Şi frici nesfârşite se întorc în mormânt.
E toamnă, şi-apusul se-nchină cu cânt,
Iar stele pe cer se împletesc în cununi.

În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni,
Şi trupul şi gândul se-opresc din frământ.
E zâmbet pe chipul copilului frânt
Căci rugăciuni în taină adapă uscăciuni.

În bunătatea Ta, Tu ne asculți prin minuni,
Şi teamă şi tremur se evaporă în vânt.
E pace în văi, pe munți şi în gând
Căci şoapte domoale au potolit furtuni.

“În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre,
nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului și mării!”
Psalmul 65:5