Temeri

Și mă duce la ape de odihnă…” Când va înceta tulburarea? Când va înceta neliniștea? Când va înceta oboseala? Când va înceta confuzia? Când vor înceta întrebările fără răspuns? Când va înceta durerea, suferința, amărăciunea? Când?! Când? … „și mă duce la ape de odihnă”… Am nevoie de Tine, Dumnezeule! Și pentru ce să mă frământ, pentru ce să mă îngrijorez? Pentru ce să-mi fie frică? Eu nu pot face nimic, iar totul este în mâna Ta. Alungă teama din sufletul meu și spaima, căci știu că ești cu mine. Dă-mi eliberare și vindecare și păzește-mă Dumnezeule! Arată-mi bunătățile Tale și condu-mă pe cărarea Ta. Vreau să fiu puternică prin Tine, să mă ascund la umbra aripilor Tale. Să merg cu tine prin furtună, să străbat valea umbrei morții cu Tine de mână. Nu trebuie să mă tem, căci Tu ești cu mine, nu trebuie să-mi fie frică, căci Tu ești ajutorul meu! Și de ce stau plină de teamă, când am un Dumnezeu atât de mare? Mă voi încrede în Tine, în ciuda necredinței mele și voi aștepta lucruri mari de la Tine. Mă vei copleși cu pacea și liniștea Ta, așa cum numai Tu ești în stare să o faci… ”și mă duce la ape de odihnă”.