Lavinia Silvia Ciungan - “Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.” Proverbe 14:10

Să nu ai alți dumnezei afară de Mine

 „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine”[1], știm cu toți porunca și totuși zi după zi inima este decorată în culori absorbite din mass-media și cuprinsă de noi modele care pătrund încet, încet în viețile noastre. Astfel, culorile încep să devină mici imagini care se extind și formează dimensiuni tot mai mari. Uneori conștient, alteori poate inconștient ne lăsăm absorbiți în imagini de poveste care nu aparțin Tatălui, care nu sunt pe placul Lui. Începem să lăsăm tot mai mult din standardele propuse și să le diminuăm puțin câte puțin. Domol, începem să ne amestecăm cu tablouri extravagante, cu imagini grotești, de ajungem uneori să căpătăm o figură disproporționată, caricaturală. În acest fel, nu doar că frumusețea sufletului se micșorează, ci si mintea își pierde din intensitate, pasiunile schimbându-se astfel în funcție de nevoile ei, iar valorile morale devenind pe zi ce trece tot mai diferite și scăzute.

Stăm în biserici cu mâinile ridicate, cântăm, rostim câteva cuvinte în așa numitul timp de rugăciune, alteori ochii ne sunt pierduți în detalii nefolositoare precum zugrăveala de pe perete sau numărăm scaunele, geamurile, mintea fugind în mii de alte părți, dar lipsind din singurul loc în care ar trebui să se afle. Închinarea e mai mult decât un cântec, închinarea e mai mult decât o rugăciune. Zugrăveala pe care ne-o punem în biserici pentru a produce o imagine reușită în mijlocul oamenilor nu ne face mai buni. Abundența de cuvinte rostite doar pentru a face o impresie bună nu ne face mai spirituali. O mână ridicată, întinsă spre Dumnezeu în biserică, este egală cu zero atunci când ea este retrasă de la o persoană care are nevoie de câțiva bănuți. Cuvintele frumoase adresate lui Dumnezeu în biserică sunt egale cu zero atunci când ele devin cuvinte urâte regăsite mereu în conversațiile cu aproapele nostru. Ne complacem în amestecul de nuanțe, atunci când albul ar trebui să ne reliefeze. Ne complacem în amestecul de lumi, atunci când Dumnezeu ar trebui să fie lumea în care să ne amestecăm.


[1] Exodul 20:3
 

Comments ( 2 )

  1. Andreea
    Vai, cat de trist de adevarat! Multumesc!
  2. John_D
    frumos

Leave a reply

Your email address will not be published.

You may use these HTML tags and attributes:

<a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>