Fior de har

Nu zâmbet, nu floare, nu crin,
nu dragoste, adăpost, nu alin,
nu oameni, nu aripi, nici îngeri,
nu siguranță, frumos sau prețios,
pot să redea ce-i în lume cu prisos,
ci doar Eu, Hristos.
 
Căci zâmbetul moartea-l pălește,
iar floarea sau crinul fără ploaie ofilește,
chiar dragostea fără adăpost se oprește
și alinul fără noimă rătăcește…
 
Căci omul fără aripi nu-i înger,
iar neliniștea, îndoiala de îndată străpunge,
și atunci siguranță nu e fără cruce.
Chiar mândria frumosul îl rupe
și dalta nebună prețiosul distruge…
 
O Mână atinge și totul ia viață,
O Mână se desprinde și totul îngheață,
Nu lumea, făpturi, bogății sau senin,
Ci harul iertării te face divin.