Fraged

Se simte goală…

Trupul vibrează de frământarea nopții. Odată cu dimineața, frăgezimile străvezii ale necunoscutului se răsfrâng cu agitație peste cap. Mintea flămândă după hrană e încetinită de ochii obosiți de paloarea incandescentului apăsător al viselor. Gânduri zburdalnice se rostogolesc din zvâcnituri de mândrie și se ciocnesc de smalțul smereniei reduse. Inima murmură după zilele de odinioară, după culoarea sângelui proaspăt născut și scurs prin vene. Magnetice priviri încolțesc camera plină de sudoarea concentrării. Radiază soarele prin pete de scântei fluorescente. Organe însetate după ape alinătoare și făcătoare de bine. Noroiul stă în borcane doar pentru a fi aruncat și nicidecum pentru a fi mâncat, dar nimic nu se compară cu inocența trandafirului alb din paharul transparent, rezemat de o bucată de lemn crud. Redu-mă la tăcere și înviorează-mă! O stropitură de amintire licăritoare trezește emoții calde și cutremurătoare. Împânzită de marșul cugetului îndrăzneț se acoperă cu pătura purității de odinioară. O lacrimă o trezește din somnul morbid și îi spală închipuirile deșarte. Un dor se desparte din partea superioară a creștetului ei și se reunește cu mica imaginație a copilăriei regăsite.

Are nevoie de dragoste.