Suflet pur, inimă curată

Pustiuri, singurătăți și deșertăciune. Apele seacă și foametea crește. O lume zbuciumată crește tot mai mult în normalități anormale. Ajungi să nu mai știi care ți-e scopul, încotro te îndrepți și care e calea pe care trebuie să mergi. Demoni stau mereu în jurul tău și îți răscolesc mintea în mii și mii de puncte. Te fac să te îndoiești, să devi confuz și să-ți dorești tot mai mult să lași totul. Îți spun că nu se mai merită să lupți pentru că oricum toți au aceeași soartă. Îți spun că pe degeaba încerci să fii pur când încercările vin peste tine la fel ca peste cel ce face totul după capul său. Îți spun că inocentul este la fel ca cel murdar și că oricât ai încerca lucrurile merg tot mai rău pentru tine. Lupta se dă neîncetat în mintea ta și uneori ajungi să devi frustrat, irascibil și plin de neliniște. Ajungi să vezi cum cei cu inima curată cad, în timp ce aceia cu inima stricată țin capul sus. Ajungi să vezi cum bucuria este furată celor cu sufletul plin de compasiune, în timp ce râsetele înconjoară trupul omului cu suflet indiferent. Ajungi să auzi plânsul, strigătele și rugăciunile celor drepți în timp ce dansul, jocurile și veselia domnesc în casele celor neînfrânați.

Nu, cei cu inima curată nu cad. Nu, celor cu sufletul plin de compasiune bucuria nu le este furată. Când vine noaptea săgeți îți sunt aruncate în inimă, săbii îți sfâșie mintea și uneori simți că mori. Ceea ce trebuie să faci este doar că continui să respiri și să mai aștepți, să mai crezi, să nu renunți. Dar de cele mai multe ori acest lucru este cel mai greu, dar totuși… nu renunța, nu ai terminat. Aștepți răspunsuri pe care nu le poți auzi și de multe ori te întrebi de ce viața este așa cum este? Nu, nu trebuie să știi răspunsul la fiecare întrebare. Ceea ce trebuie să știi e că Lui încă îi pasă și a promis că nu te va lăsa. Continuă! Nu renunța! Păstrează-ți sufletul în puritate pentru că a promis că cei cu inima curată Îl vor vedea. Trupul, inima și mintea nu sunt ale tale. Tu nu ești al tău așa că nu te mai comporta ca și cum ai deține controlul. Nu poți să faci ceea ce vrei tu și nu poți să faci lucrurile oricum. Toate complicațiile ce ți se citesc pe față spun că îți este teamă, că încerci să evadezi din trupul tău, dar teama ar trebui să te facă să-ți dorești mai mult și mai mult o asemănare cu El, să dorești tot mai mult din El, să-L lași să-ți schimbe inima, să-L lași să-ți controleze trupul și să-ți păstrezi sufletul pur.

Dragostea coboară atunci când inima ta este pierdută și când simți că pământul de sub picioarele tale se mișcă. Dragostea coboară atunci când ai nevoie de ea cel mai mult. Dragostea coboară atunci când nu mai ai nimic pe care să te sprijini. Dragostea coboară atunci când lumea se învârte în jurul tău și amețești. Dragostea coboară atunci când deschizi buzele și în șoaptă spui: “Păstrează-mi inima în puritate, Tată!”