Umbre

Tot ce mă înconjoară sunt forme, lumini, ziduri, întunecimi, corpuri, culori, figuri, non-culori, transparențe și opacități, liniaritate și circularitate. Toată materialitatea ce se găsește în jurul meu, concretul și realul, palpabilul, opacul, nepătrunsul în prezența luminii produce umbre. Fiecare obiect, clădire, arbore, animal, plantă, corp uman și corp material când este în lumină creează umbră.

Îmi amintesc atunci când eram copil și mă jucam cu umbra mea, mă jucam cu umbrele celorlalți. Mă enervam când în orice parte mă uitam ea era mereu lângă mine, nu puteam scăpa de ea, dar mă bucuram când puteam călca pe umbra altuia.

Umbra întunericului iasă atunci când lumina pătrunde în tine. Umbra întunericului e mereu lângă tine, lumea invizibilă a întunericului e mereu prezentă și nu poți scăpa de ea, dar odată ce lumina a pătruns în tine, aceasta e afară din tine, afară, lumina a scos-o afară, nu mai e întunericul înăuntru ci e umbra de afară. Poate îți amintești mereu de ea pentru că e mereu lângă tine, pentru că poate o dată a făcut parte din tine, dar sunt două modalități de a scăpa de aceste umbre ale întunericului. Una este aceea de a te cufunda  cu totul în întuneric și a te lăsa pătruns cu totul în el și astfel umbra nu se mai vede, dar te vei simți izolat, gol, fără nici o direcție, orb, umbra fiind tot acolo defapt și vei deveni conștient de ea din ce în ce mai mult, iar alta este să pășești sub o altă umbră, sub umbra crucii Domnului Isus unde umbra ta va fi pătrunsă de umbra Lui, pe a ta nu o vei mai vedea, dar acolo te vei simți în siguranță, ocrotit, vei avea o direcție, vei avea claritate, acolo umbra ta nu va mai exista, se va contopi cu umbra Lui.

„Da, Tu eşti lumina mea, Doamne! Domnul luminează întunericul meu.” 2 Samuel 22:29