Pe urmele tale, copilă…

Ai crezut că te-am uitat? Ai crezut că bunătatea Mea ţine o clipă ca mai apoi să te părăsesc, ca mai apoi să te las? Ai crezut că dragostea Mea s-a răcit, că M-am îndepărtat de tine? Ai crezut că rugăciunile tale nu mai sunt ascultate? Ai crezut că harul Meu ţine doar un timp?

Am fost pe urmele tale, copilă…

Atunci când erai pierdută, atunci când te uitai la tot ce era în jurul tău şi nu vedeai nimic care să te ajute, nimic care să-ţi dea o direcţie, Eu eram acolo. Atunci când cădeai slăbită de puteri şi lacrimile-ţi curgeau şiroaie pe obraji pentru că te simţeai singură, îngerii Mei vegheau asupra ta, Eu eram acolo cu tine, întotdeauna am fost pe urmele tale. Atunci când strigai către Mine, te auzeam, te ascultam şi plângeam împreună cu tine.

Acum, când confuzia, neliniştea, îngrijorările, neputinţa, slăbiciunea, renunţarea, nesiguranţa bat toate deodată la uşa ta să ştii că sunt pe urmele tale, întotdeauna am fost.

Atunci când ai făcut legământ cu Mine şi mi-ai jurat dragostea ta, atunci Eu „ţi-am jurat credinţă, am făcut legământ cu tine, zice Domnul Dumnezeu, şi ai fost a Mea! Ezechiel 16:8 Am fost, sunt şi voi fi întotdeauna pe urmele tale pentru că nu este o plăcere mai mare pentru Mine decât atunci când cuprinsă de slăbiciuni să pot să te prind în braţele Mele, să te port pe braţele Mele şi să te las să te odihneşti în braţele Mele…  pentru că te iubesc, copilă!