Mulțumit și nemulțumită

-E totuși rece seara, dar plăcut.

Era un bătrânel care se așezase în fața mea în tramvai și a început o conversație. M-am uitat la el și l-am aprobat:

-E destul de rece, dar totuși plăcut.

-Trebuie să-ți iei ceva pe tine mai gros, continuă el. Eu sunt mai în vârstă, nu așa ca dumneavoastră, tinere.

Lângă mine era o doamnă în jur de vreo 60 de ani. S-a uitat la el și a spus:

-Poate domnișoara e tânără, dar eu nu!

-Și mata, și mata ești tânără! Până să ajungeți la vârsta mea mai e mult.

-Poate nici nu ajung la vârsta dumitale, spuse femeia.

Bâtrânelul se uita la ea cu o față senină și spuse:

-Dacă Dumnezeu îngăduie și prelungește firul vieții…

-Da, dacă Dumnezeu mă ajută, spuse femeia, dar în zilele noastre cam greu ajungi. Murim de foame în țara asta.

-Nu, Dumnezeu ne-a dat, nu ne putem plânge!

-Dar mai trebuie și bani, spuse femeia.

– Nu, nu. Dumnezeu ne-a dat, nu ne putem plânge! Nu trebuie mâncare multă. Eu în fiecare dimineață fac ceai, mie și la nevasta mea. Eu îi fac ceai în fiecare dimineață. Nu trebe multe, câteva ierburi. Din grădină le iau.

-Da, aveți grădină, așa da, spuse femeia.

-Dacă ar trebui să cumpărăm toate chimicalele din magazine, continuă bătrânul, tot ce e în magazine e numai mâncare grea, nu e sănătate. Nu trebuie să mâncăm tot ce e în magazine.

Femeia se ridică de pe scaun, tramvaiul urma să oprească într-o stație. Bătrânelul se ridică și el. Cobora în aceeași stație cu ea. Continuă să vorbească cu ea și să-i spună despre alimentație. Un moment și-a dat seama că mai eram și eu, s-a întors spre mine și a spus ”Noapte bună!”, pe urmă a continuat să vorbească cu femeia și au coborât.

Eram doar eu acum și mă uitam pe geam la întunericul de afară. În mintea mea au rămas doar acele câteva cuvinte rostite de el pe la începutul conversației:  ”Nu, Dumnezeu ne-a dat, nu ne putem plânge!” Dumnezeu ne-a dat și Dumnezeu ne-a dat atât de mult. Bătrânelul era bucuros și pentru ceaiul ce îl bea în fiecare dimineață cu soția lui și mulți dintre noi suntem atât de nemulțumiți deși masa noastră de dimineața este cu mult mai consistentă. ”Nu, Dumnezeu ne-a dat, nu ne putem plânge!”