Lavinia Silvia Ciungan - “Inima își cunoaște necazurile și niciun străin nu se poate amesteca în bucuria ei.” Proverbe 14:10

Misterul unei femei credincioase.

E dimineața devreme. O privesc mirată cum doarme. Lumina începe să pătrundă prin fereastră și o luminează. Umbrele nopții dispar încet și totul ia ființă în lumina soarelui. Ți se pare că întreg trupul ei e luat dintr-o poveste de basm. Razele de soare  se joacă pe fața ei și împreună cu câteva umbre îi subliniază atât de bine forma feței încât o face să radieze de frumusețe. Părul ei de un auriu ciudat fac ca mii de luminițe să se răsfrângă prin cameră. Deschide ochii. Liniștea de pe fața ei mă fascinează. Mă uit în ochii ei și nu pot vedea nimic. Albastrul lor mă inundă ca un val. E așa de limpede, e așa de clar. Văd noutate, văd puritate, văd fragilitate. E așa de mică.

Vine seara, mă pun în pat și adorm. E din nou dimineață. Mă trezesc. Mă duc la ea și o văd din nou. Lumina pătrunde la fel pe fereastră, dar ceva e diferit și nu e din cauza luminii. Nu, nu e nici din cauza poziției în care doarme, poziția e aceeași. E ea, e vorba de ea. E o alta. Lumina și umbrele îi accentuează ridurile, dar are un farmec aparte, are o frumusețe zdrobită de timp. Auriul părului ei s-a închis între timp. Nu mai e un copil, a crescut. Deschide ochii și văd că albastrul e același, dar totuși în ochii ei poți vedea acum multe. Ochii ei au pierdut din claritate, ochii ei ascund o parte a unei vieți de om. Văd suferința adunată cu trecerea timpului, văd bucuria care au făcut ca ochii ei să strălucească, văd grija și răbdarea cu care și-a crescut copiii, văd rănile care au făcut ca ochii ei să lăcrimeze, văd dragostea pe care o poartă soțului ei, văd bunătatea cu care a ajutat pe cei în nevoie. Liniștea de pe fața ei mă fascinează și acum. E aceeași liniște a copilului din trecut. Cum e posibil?

Se ridică și îngenunchează lângă marginea patului. Cei din casă dorm, e încă mult prea devreme. Începe să se roage. Lacrimile își fac loc pe fața ei, Harul Lui o înconjoară, pacea o inundă, lumina pătrunde înăuntrul ei și fac din ea o femeie de o frumusețe desăvârșită. O văd cum primește putere, o văd cum întreaga ei ființă plutește într-un ritm angelic. Acolo, în prezența Tatălui, întregul ei mister începe să se deslușească.

Bucuria va înlocui necazul.

„Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!” Ieremia 31:3
 
Minunile există, Dumnezeu există. Acolo în durerea ta, acolo în confuzia ta, acolo în boala ta, acolo unde tu crezi că El deja te-a abandonat, acolo El este prezent şi este prezent în fiecare secundă a vieţii tale. Dumnezeu promite şi se ţine de cuvânt, Dumnezeu nu ţine mânia pentru vecie ci se îndură de copiii Lui.
 
„Te voi zidi din nou, şi vei fi zidită din nou, fecioara lui Israel! Te vei împodobi iarăşi cu tamburinele tale şi vei ieşi în mijlocul jocurilor voioase.” Ieremia 31:4
 
O promisiune atât de frumoasă. Noi plângem, râdem, de multe ori suntem răniţi şi nu ştim de ce. Totul doare, totul te trimite la gânduri pesimiste, totul vrea să te ducă tot mai jos, tot mai la fund, să te arunce, să te zdrobească sub picioare. De multe ori te saturi şi îţi pierzi credinţa, de multi ori eşti pe punctul de a renunţa din cauză că nu vezi nimic, nu primeşti nici un răspuns, dar Dumnezeu este acolo, vede totul, cunoaşte totul. „Ei vor veni cu lacrimi şi îi voi conduce în cereri; îi voi duce la pîraie de ape, pe un drum neted, pe care nu se vor împiedica;” Ieremia 31:9
 
Te va zidi din nou, va da viaţă din nou oaselor tale, va sătura sufletul tău flămând, va da putere trupului tău să meargă mai departe, va întări mintea ta. „Aşa vorbeşte Domnul: „Opreşte-ţi plânsul, opreşte-ţi lacrimile din ochi; căci truda îţi va fi răsplătită, zice Domnul;” Ieremia 31:16
 
„… Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista… Ci îi voi sfărâma jugul acum de pe tine şi-ţi voi rupe legăturile…” Naum 1:12-13
 
Aşteaptă şi crede! Dumnezeu a promis că nu te lasă şi nu te va părăsi!
 
„… Domnul îţi va da odihnă după necazurile şi frământările tale, şi după aspra robie care a fost pusă peste tine ” Isaia 14:3