Scumpul meu, Isus!

„Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii, înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.” Isaia 50:6

Iată că se apropie și ziua în care ne amintim de un Fiu, o jertfă și o nouă viață. Ce bine ar fii ca în fiecare zi să ne amintim de această minunăție a Harului Său, de această minunăție prin care avem iertare de păcate, prin care avem vindecare, prin care avem nădejde, prin care avem eliberare, minunăție prin care am fost răscumpărați și mântuiți.

Citind atât de multe versete din Cartea Sfântă care expun atât de bine suferințele lui Isus simt cum mă trec fiori. Cuvinte care taie în carne. Le simt! Cuvintele pot transpune realitatea într-o măsură destul de bună, chiar dacă nu surprinde toate detaliile. Cuvintele te pot face să simți, să trăiești.

„… o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El. Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… ” Isaia 53

Ce a făcut Isus în toate acestea? Care a fost răspunsul Lui, replica Lui la toate câte a fost supus? TĂCERE! 

” Tăcere „, un cuvânt atât de neplăcut pentru unii, un cuvânt folosit de mulţi pentru a descrie pe oamenii laşi, fără cuvânt. Multora nu le place tăcerea şi vor atât de mult zgomot, vor vorbărie, vor să audă ceva, vor vorbărie şi fără rost, dar să fie. Tăcerea indispune pe unii şi aşteaptă tot timpul să fie ceva, să audă ceva, altfel se plictisesc repede, altfel simt că nu trăiesc viaţa, altfel simt că nu este distracţie, altfel simt că sunt plictisitori sau plictisiţi de alţii. Unii vor să audă ceva doar ca să se asigure de ceva anume, altora nu le place tăcerea pentru că ea are multe întrebări fără răspunsuri, pentru că le crează confuzie, pentru că sunt răpiţi de gânduri fără ieşire.

Şi totuşi, Isus dă o valoare inestimabilă acestei tăceri. Ceea ce mă impresionează atât de mult este faptul cum transformă orice lucru urât în frumos, orice durere în bucurie. Privind la portretul Lui compus din atâtea elemente negative, dureroase, urâte poate vezi la suprafaţă şi rămâi doar la aceste cuvinte, dar privind la însemnătatea tuturor lucrurilor vezi pozitivul, Harul, frumosul.

Tăcere: putere, curaj, neînfricare, bună dispoziţie, melodie, viaţă, bucurie, pace, captivare, credinţă, încredere, răspuns, claritate.

Un Har nemeritat, să moară pe cruce în locul meu şi al tău. O iubire făcută desăvârşită prin jertfa de la Golgota.