‎”… Dumnezeu e lumină, şi în El nu este întuneric. Dacă zicem că avem părtăşie cu El, şi umblăm în întuneric, minţim şi nu trăim adevărul.” 1 Ioan 1:5-6

Spui că eşti al Lui şi totuşi faci după capul tău. Spui că Îl urmezi şi totuşi mergi pe un drum făcut de tine. Spui că ceea ce spune Biblia este adevărul şi totuşi nu împlineşti decât pe jumătate din ce spune El, poate nici atât. Spui că ai o relaţie personală cu El dar nu te interesează ceea ce crede El. De câte ori L-ai întrebat dacă un lucru este bun? De câte ori L-ai întrebat dacă ceea ce faci este bun, dacă ceea ce vorbeşti este bine, dacă ceea ce gândeşti este şi ce gândeşte El? Spui că eşti al Lui şi totuşi nu-L întrebi dacă este bine ceea ce faci ci mergi înainte aşa după capul tău crezând că mergi pe un drum bun. Te enervezi şi te înfurii când cineva te mustră în legătură cu ceea ce faci, poate de felul cum te îmbraci, poate în legătură cu vocabularul tău şi ripostezi spunând că nu e treaba lui. Până la urmă poate e şi treaba lui; ca fraţi şi surori în Domnul suntem datori şi responsabili unul faţă de celălalt. 

Dacă eşti al lui Isus şi Îl iubeşti aşa cum pretinzi cu buzele, atunci să faci voia Lui este tot ceea ce contează, atunci înainte de orice lucru Îl întrebi dacă este bun sau rău şi aştepţi răspunsul Lui.

De ce mulţi nu întreabă? Pot să spun un lucru: De frică! Le este frică de un răspuns negativ! Nu sunt gata să renunţe dacă răspunsul este nu.

Dacă Îl iubeşti aşa cum spui, atunci întreabă-L întotdeauna: Care este calea? Ce este bine şi ce este rău? 

La cât eşti gata să renunţi?

„Mi-am dat spatele înaintea celor ce Mă loveau, şi obrajii, înaintea celor ce-Mi smulgeau barba; nu Mi-am ascuns faţa de ocări şi de scuipări.” Isaia 50:6

Iată că se apropie și ziua în care ne amintim de un Fiu, o jertfă și o nouă viață. Ce bine ar fii ca în fiecare zi să ne amintim de această minunăție a Harului Său, de această minunăție prin care avem iertare de păcate, prin care avem vindecare, prin care avem nădejde, prin care avem eliberare, minunăție prin care am fost răscumpărați și mântuiți.

Citind atât de multe versete din Cartea Sfântă care expun atât de bine suferințele lui Isus simt cum mă trec fiori. Cuvinte care taie în carne. Le simt! Cuvintele pot transpune realitatea într-o măsură destul de bună, chiar dacă nu surprinde toate detaliile. Cuvintele te pot face să simți, să trăiești.

„… o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El. Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… ” Isaia 53

Ce a făcut Isus în toate acestea? Care a fost răspunsul Lui, replica Lui la toate câte a fost supus? TĂCERE! 

” Tăcere „, un cuvânt atât de neplăcut pentru unii, un cuvânt folosit de mulţi pentru a descrie pe oamenii laşi, fără cuvânt. Multora nu le place tăcerea şi vor atât de mult zgomot, vor vorbărie, vor să audă ceva, vor vorbărie şi fără rost, dar să fie. Tăcerea indispune pe unii şi aşteaptă tot timpul să fie ceva, să audă ceva, altfel se plictisesc repede, altfel simt că nu trăiesc viaţa, altfel simt că nu este distracţie, altfel simt că sunt plictisitori sau plictisiţi de alţii. Unii vor să audă ceva doar ca să se asigure de ceva anume, altora nu le place tăcerea pentru că ea are multe întrebări fără răspunsuri, pentru că le crează confuzie, pentru că sunt răpiţi de gânduri fără ieşire.

Şi totuşi, Isus dă o valoare inestimabilă acestei tăceri. Ceea ce mă impresionează atât de mult este faptul cum transformă orice lucru urât în frumos, orice durere în bucurie. Privind la portretul Lui compus din atâtea elemente negative, dureroase, urâte poate vezi la suprafaţă şi rămâi doar la aceste cuvinte, dar privind la însemnătatea tuturor lucrurilor vezi pozitivul, Harul, frumosul.

Tăcere: putere, curaj, neînfricare, bună dispoziţie, melodie, viaţă, bucurie, pace, captivare, credinţă, încredere, răspuns, claritate.

Un Har nemeritat, să moară pe cruce în locul meu şi al tău. O iubire făcută desăvârşită prin jertfa de la Golgota.

„Există întotdeauna printre noi, dar mai ales acum, o nebunie epidemică ce îi cuprinde pe copii, nebunia de a rândui viaţa altora, nu propria ta viaţă.” (Lev Tolstoi – Despre Dumnezeu şi om)

Aud peste tot: „M-am săturat de minciună, urăsc oamenii mincinoşi; m-am săturat de prieteni falşi, urăsc oamenii falşi; m-am săturat de orgoliu, mândrie, ipocrizie, mediocritate, mofturi.”

Ne uităm în jurul nostru şi toţi spunem la fel: „Unde sunt cei corecţi? Unde sunt prietenii adevăraţi? Unde sunt oamenii modeşti, oneşti, sinceri?” Ce e culmea este că toţi spunem lucrurile acestea unii despre alţii. Mă uit în jur şi văd oamenii mergând toţi în aceleaşi cercuri, se învârt în aceeaşi direcţie făcându-se unul pe altul un fals, un mincinos, un mândru. Eu spun despre altul, altul despre mine, un altul despre alt alt şi tot aşa. Cerc vicios!

Totuşi, care are dreptate? Încerc să îmi dau seama şi nu reuşesc. Ce ştiu e că toţi ne-am născut păcătoşi şi doar prin sângele Lui avem iertare de păcat, şi suntem făcuţi neprihăniţi, dar asta nu ne scuteşte să facem greşeli, să minţim, să fim cum nu ar trebui să fim.

În loc să ne facem unul pe altul fals, mincinos, trufaş, fiţos, etc. cred că ar trebui să privim adânc în noi şi să ne dorim în primul rând să ne schimbăm pe noi înşine.

„… Cine dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea.” Ioan 8:7

Cred că atunci când ai încetat să mai minţi, poţi să te plângi de altul, când ai încetat să mai fii fals cu unii din prietenii tăi, atunci să te plângi de altul.

„Îi judeci pe alţii fără să-i cunoşti. Iar despre tine câte ticăloşii ştii şi uiţi de ele!” (Lev Tolstoi – Despre Dumnezeu şi om)

Caută să ieşi cât mai repede din acest cerc vicios. E dăunător! Nu te lăsa contaminat!

„… dragostea acoperă toate greşelile.” Proverbele 10:12

De ce întârzie răspunsul? Unde este Dumnezeu când am nevoie să-mi vorbească? De ce tace El când ştie că am nevoie de un răspuns la rugăciuni? Unde este El când frământările şi gândurile nu-mi dau pace? De ce nu-mi răspunde acum? De ce tace? De ce? de ce…

„Fii neprihănită! Fii neprihănită!…” răsună ca un ecou în mintea mea. „Lasă-mă să lucrez aşa cum vreau Eu!” Dar cum, Doamne? Lăsându-mă zi de zi să mă îngrijorez oare când va veni ziua când mă vei asculta? Oare cât timp va mai trece până îmi vei răspunde? Trec zile una după alta şi nimic, tot tăcere. Ajung la capătul puterilor şi gata, primesc un răspuns, o rază de speranţă. De ce întotdeauna trebuie să ajung să nu mai pot ca să-mi răspunzi? De ce nu poţi să îmi răspunzi imediat când cer? Ştiu că nu sunt in stare de nimic şi din mâna Ta vin toate, ştiu că ai un timp pentru toate, ştiu asta… De ce amâni răspunsul?

„Fii neprihănită! Fii neprihănită!…”

„Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl; şi orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” Ioan 14:12-14

Să fac voia Ta, să fiu neprihănită şi-mi vei răspunde?

„Cel ce M-a trimis este cu Mine; Tatăl nu M-a lăsat singur, pentru că totdeauna fac ce-I este plăcut.” Ioan 8:29

E Fiul Tău… nu l-ai lăsat singur nici o clipă, ai fost cu El tot timpul. Dar El este neprihănit! Întotdeauna a făcut ce Îţi este plăcut! Dar e Fiu de Dumnezeu! E fără de păcat! Cum aş putea eu să pretind să-mi răspunzi imediat când sunt o păcătoasă? Când ştiu că am avut ocazia de multe ori să fac binele şi nu l-am făcut? Cum aş putea? Am greşit de atâtea ori…

Dacă am fii fără păcat Dumnezeu ne-ar răspunde imediat, dar din pricina neascultării şi a naturii noastre păcătoase de cele mai multe ori El amână răspunsul. Păcatul este un zid între noi şi Dumnezeu! Renunţă la legăturile păcătoase din viaţa ta, fă ceea ce-I este plăcut Lui şi răspunsul la rugăciunile tale va veni! Fii neprihănit!

„Cheamă-Mă, şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi arăta lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” Ieremia 33:3

„Iată, Eu sunt Domnul, Dumnezeul oricărei făpturi. Este ceva prea greu pentru Mine?” Ieremia 32:27

În aşteptarea unui răspuns nu-L mici pe Dumnezeu prin îngrijorările tale. Este un Dumnezeu măreţ, un Dumnezeu puternic care poate totul. Crezi că soluţia ta e mai bună ca a Lui? Te cunoaşte mai bine decât te cunoşti tu pe tine însuţi şi ştie mult mai bine decât tine de ceea ce ai nevoie. Dacă nu ţi-ai dat seama până acum: El e Dumnezeu, iar tu un simplu om.