Privire în oglindă

Imagine catoptrică
Ce-am fost, ce sunt, dar ce voi fi?
Pierdută stau
Un pas în drum,
Un pas în gol,
Un pas în baltă și noroi.

Căci ce-am făcut?
Ți-am spus că mă dedic,
Că timpul e al Tău
Dar n-am făcut nimic,
Am fost și sunt un rău.

Am spus că voia Ta o fac,
Nimic în schimb să-mi dai
Și totuși, Tu mi-ai oferit
Chiar totul, eu nimic în schimb.

Posibil să fii așteptat
Poate-mi revin
Din starea-n care m-am aflat.

Și Tu? Mi-ai dat chiar bucurie,
Mi-ai dat răspuns în agonie.
Iar eu? Credeam că-i jucărie
Și Te-am străpuns, posibil din neștire.

În capul meu răsună acum:
Dezamăgire.

Eu care Ți-am promis …
Sunt doar un om, care-am grăit,
O flacără care ușor se clatină când vântul bate,
Căci Te-am dezamăgit,
Iar inima-mi se zbate.

Cu capul rușinat, plecat,
Mă-ntorc pentru a câta oară?
Dar Duhul Tău de juru-mi mă-mpresoară
Și-mi spune pentru-a câta oară: Te-am iertat!