O rugăciune, un Fiu și un Tată
”… Se ruga și mai fierbinte. Și sudoarea I se făcuse ca niște picături mari de sânge, care cădeau pe pământ.” Luca 22:44
Luptă, ardoare, supunere, foc, sudoare, sânge, lacrimi, strigăte, suferință, moarte, ascultare, desăvârșire.
Rugăciunea lui Isus de pe Muntele Măslinilor mă cutremură de fiecare dată când o citesc: ”Totuşi facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” iar atitudinea Lui în fața luptei este o atitudine demnă de statutul lui de Fiu de Dumnezeu: ”A ajuns într-un chin ca de moarte şi a început să Se roage şi mai fierbinte.” La câți dintre noi nu ne-ar veni să renunțăm imediat când vine o încercare? Câți dintre noi nu ne-am împiedica, ne-am prăbuși poate, ne-am tulbura sufletul sau ne-am gândi la tot felul de lucruri?
Isus a fost tulburat și El, sufletul lui a fost tulburat de asemenea: ”Acum sufletul Meu este tulburat. Și ce voi zice?… Tată, scapă-Mă din ceasul acesta?… ” Ioan 12:27 Ceea ce Îl diferențiază pe Isus de noi este faptul că El este conștient că a venit în lumea aceasta pentru a face voia Tatălui: ”… pentru că nu caut voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” Ioan 5:30 , ”Căci M-am coborât din cer ca să fac nu voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis.” Ioan 6:38
Ce mă uimește pe mine aici este cum un înger s-a coborât din cer pentru a-L întări. După ce Isus a renunțat la El și s-a încredințat în mâna Tatălui, Diavolul a văzut că nu mai poate face nimic: ”Atunci Diavolul L-a lăsat. Și iată, niște îngeri au venit la Isus să-I slujească.” Matei 4:11
Este așa de minunat să știi că atunci când ești în luptă, oricât de mare ar fi ea, oricât de imposibilă ar fi scăparea și rezolvarea, dacă rămâi ascultător de Tatăl și conștientizezi pentru ceea ce ai venit tu pe lumea aceasta, atunci tot cerul este cu tine, toată armata cerească plină de îngeri este pentru tine și cu tine: ”Nu sunt ei oare toți duhuri slujitoare trimise să slujească pentru cei care vor moșteni mântuirea?” Evrei 1:14
”Pentru a nu trăi chinuit trebuie să ai în față nădejdea bucuriei. Însă ce nădejde a bucuriei mai poate fi, când ai în față bătrânețea și moartea? Există numai o ieșire din această situație, să-ți închini întreaga viață desăvârșirii spirituale, în comuniune tot mai mare cu Dumnezeu. Numai atunci viața este bucurie neîntreruptă, iar moartea este și ea o bucurie” ( Lev Tolstoi – Despre Dumnezeu și om)