“ Tu, cea întristată, bătută de furtună şi nemângâiată! Iată, îţi voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu şi-ţi voi pune temelii de safir.

Îţi voi face crestele zidurilor de rubin, porţile de cristal şi toate marginile de pietre scumpe. “ Isaia 54:11-12

Păşesc greoi, cu pasul leneş pe străzile oraşului. Nici măcar nu cunosc străzile pe care merg, nu cunosc nici oamenii care se ivesc din când în când în faţa mea. Asta mă bucură pentru că ei mă văd în starea asta şi nu ştiu cine sunt, mă întristează pentru că nu e o faţă cunoscută care să îmi aducă o rază de speranţă. Merg mai departe. Întâlnesc două fete şi îmi dau un pliant. Mă bucur! Mă bucur şi nici măcar nu m-am uitat să văd ce conţine acel pliant. Mă bucur pentru că în acest fel pot sa-mi acopăr ochii ori de câte ori trec pe lângă oameni ca să nu vadă lacrimile ce curg din ochii mei pe obraji.

Cum am ajuns aici? În mintea mea aleargă fără stăpânire mii de gânduri; se zbat frenetic neştiind care să ajungă pe primul loc, care să-mi capteze atenţia şi nu reuşeşte niciunul. Mă gândesc la trecut şi timpul a trecut aşa de repede, mă gândesc la viitor şi totul este confuz, e sterş, nu pot vedea nimic. În faţa ochilor s-a pus o uşoară pânză, dar apasă atât de greu. Nu mai înţeleg nimic!

Nu mă opresc! Merg mai departe! Paşi greoi, lacrimi ascunse, gânduri puternice. Cât voi mai putea rezista? Mai merg puţin, dar încotro? În apropiere zăresc un parc şi observ că nu e nimeni împrejur. Aş vrea să fug, să ajung cât mai repede acolo, dar corpul nu mă mai ascultă. Merg. Am ajuns şi mă prăbuşesc cu toată fiinţa mea pe o bancă din faţa mea. Lacrimile curg şi curg şi parcă nu se mai opresc. În mintea mea se produce o beţie de gânduri care nu-mi dă pace. Mă rog! O şoaptă îmi spune: ” Nu plânge! Ai biruit! „

Am biruit? Nu înţeleg! Eu plâng, sunt frântă, viitorul meu nu este ceea ce am plănuit, nu este ceea ce ştiam eu că o să fie. Am biruit? Nu înţeleg!

” Câteva clipe te părăsisem, dar te voi primi înapoi cu mare dragoste. Într-o izbucnire de mânie, Îmi ascunsesem o clipă faţa de tine, dar Mă voi îndura de tine cu o dragoste veşnică, zice Domnul, Răscumpărătorul tău. ” Isaia 54:7-8

” Ai biruit! „

A trecut timpul, a trecut destul timp de atunci. Cum, când, unde s-a întâmplat minunea ce o văd azi nu ştiu… ce ştiu este că acum înţeleg: Am biruit!

” Pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine, şi legământul Meu de pace nu se va clătina, zice Domnul, care are milă de tine. ” Isaia 54:10

Promisiunile Domnului se împlinesc şi odată ce ţi-ai dat viaţa în mâna Lui vei birui. Vei birui chiar dacă pe moment lucrurile nu îţi merg cum vrei tu şi nu ajungi unde vrei tu. Dacă El are alt plan cu tine, mai târziu vei înţelege. Important este să laşi totul în mâna Lui şi să te încrezi în El chiar dacă acum nu înţelegi nimic.  Pentru că “…toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Romani 8:28

Important este să aştepţi atâta cât este nevoie! Dumnezeu are un timp pentru toate!

” Căci este o viziune a cărei timp este hotărât, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă întârzie, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit. ” Habacuc 2:3