Stau şi mă gândesc. Aş vrea să ştiu de ce? Aş vrea să ştiu „de ce?” la tot ce mi se întâmplă. Stau şi mă gândesc. Vreau ca atunci când voi fi cu Tine, acolo sus, vreau ca atunci când Te voi vedea să-mi răspunzi la toate de ce-urile. Vreau să ştiu de ce a trebuit să fie aşa tot ce pentru mine părea greşit, tot ce pentru mine era durere. Vreau să ştiu, dar mi-e teamă. Mi-e teamă că atunci când Te voi vedea, atunci când voi sta în faţa Ta, când voi fi cuprinsă de minunăţia splendorii Tale, nu mă va mai interesa nimic din tot ce a fost pentru mine cândva, aici şi nu mă va mai interesa să ştiu răspunsul la toată confuzia mea de acum, aici.

În mine, însă, acum se naşte o altă întrebare. Atunci, acolo, cu Tine, de ce nu m-ar mai interesa răspunsul la întrebarea mea, de aici, acum… „de ce?” ?